-Ai grija!
-Ah!
...
-Alo...urgența?
...
-Rezistă,băiete!..
Tot felul de voci îmi răsunau în cap.Multe strigăte.Multă agitație.
Mă doare capul îngrozitor de tare. Îmi deschid puțin ochii pentru a observa ca nu mă aflu în camera mea.Nu știu unde sunt. De fapt...nu sunt nicăieri.
Mă ridic în picioare,fiind puțin amorțit. Totul în jurul meu e alb. Mă aflu într-o cutie..cred.
As putea paria ca sunt mort. Pot sa jur ca am murit. Altfel nimic nu ar avea logica. Eu,plimbându-ma printr-o uriașă cutie alba.
Sigur am murit.
De departe,pot vedea o umbra care vine spre mine. Pare o umbra de om. Și bănuiesc ca e o fata deoarece are corpul subțire și îi pot vedea parul.
Bănuiesc ca e un înger.
Ajunge în fata mea,fiind o distanta de doi pași intre noi. Fata are parul lung și blond. Restul trăsăturilor nu le pot vedea deoarece are capul plecat. Poarta un fel de halat alb.
Trage ușor de cordonul care ținea halatul strâns de corpul ei și îl lasă să cadă. Capul ei încă era aplecat.
Când îi cade halatul,își lasă la vedere corpul perfect sculptat,îmbrăcat într-o rochie albă,superba.
Dacă nu as fi hipnotizat de aceasta fata,as întreba de ce totul aici este alb.
De când e raiul alb? Și eu ce caut în rai? Am făcut lucruri rele..
Revenind.. observ ca are o sfoară destul de aspră în jurul taliei. O desface și pe aceea.
După ce o desface,din spatele ei iese o pereche de aripi. Aripi de înger.
Deci fata aceasta este un înger.
Totuși..Nu înțeleg de ce le-a ținut ascunse.
Am stat câteva minute așa ,holbandu-ma la ea.
La un moment dat,își ridica priviarea spre mine. Vreau sa mă uit în ochii ei și dau de cei mai frumoși ochi albaștrii.
..
Ochii lui Rainbow..
Abia acum mi-am dat seama de cât de mult mi-a lipsit. Imediat ce am recunoscut-o, nu am mai așteptat nicio secunda și am luat-o în brațe.
I-am dat cea mai strânsă îmbrățișare.
Bănuiesc ca am stat îmbrățișați câteva minute bune.
La un moment dat,i-am auzit vocea care părea sa fie mult mai răgușita decât de obicei.
-Nu ai voie sa fii aici.
-Dar unde sunt? Sunt mort,nu-i așa?
-Nu.Nu ești mort. Ești intre cele doua lumi. De asta spun ca nu ai voie sa fii aici. Tu nu trebuie sa mori.
Abia acum am observat ca are cearcăne. Și pare mult mai obosita.
-Rainbow..De ești așa? Arăți foarte obosita. Ce s-a întâmplat?
-Nu îți amintești nimic din ce s-a întâmplat?
-Ce sa îmi amintesc? Ce s-a întâmplat? Rainbow,te rog,spune-mi.
-Te rog,spune-mi pe numele meu..nu pe porecla. Și în legătură cu ce s-a întâmplat și cu starea mea..
Ieri ai avut în accident de mașină. A intrat o alta masina in tine.Totul a avut loc pe autostrada și viteza mașinii a fost extrem de mare. Accidentul a fost foarte grav iar tu acum ești în coma. Și acesta este doar un vis. Când te vei trezi din coma,nu îți vei mai aminti acest vis cu mine.
Iar eu arat așa deoarece atunci când am murit,am cerut ca eu sa iți supaveghez viața și sa te ajut la necaz.
Dar nu am putut face mai mult de atât.
Am încercat sa te fac sa nu mori în acest accident,dar tot ce am reușit a fost ca tu sa nu fi mort,ci doar în coma.
Îmi pare rău pentru asta..
-Nu îți cere scuze,Violet! Îți mulțumesc. Știam ca am făcut alegerea corecta atunci când m-am îndrăgostit cu adevărat de tine. Da Violet, am fost,sunt și o sa fiu mereu nebun după tine. Te doresc. Vreau sa fi doar a mea. Vreau sa fi iubita mea. Pentru ca te iubesc.
Și astea sunt cuvintele pe care trebuia sa ți le spun acum mult timp.
Te iubesc. Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni. În ultima vreme am avut parte de foarte multe incidente neplăcute care m-au făcut sa arunc cu ura în oricine card m-a părăsit. Dar crede-ma,nu te-as putea urî. Când te-am văzut acum,nici nu știam cum sa reacționez. Îmi pare rău că ti-am spus toate astea abia acum dar îmi era prea frica de cum o sa reacționezi.
..Te iubesc. Și chiar dacă știu ca o sa mă respingi,trebuia sa ți-o zic.
Te iubesc!
-Și eu...
Nici nu am realizat ca amândoi aveam lacrimi în ochi. Ea plângea de la toate cuvintele pe care i le-am zis,eu plângeam de bucurie pentru ca a zis "și eu".
-S-serios?am spus eu vocea tremurata.
-Mereu te-am iubit. Și încă o fac. Dar nici eu nu am putut sa iți spun ceea ce simt. Mi-a fost prea frica.
-Oh,Violet..
-Nu mai avem mult timp. Acest vis o sa se termine. O sa mai ai alte vise cu întâmplări frumoase din viața ta. Deci ne vom mai vedea.
-Violet,stai! Nu pleca. Nu încă. Mai am multe sa iți zic.
-În visul următor...
Violet plecata ușor de lângă mine,îndepărtându-se foarte mult. În jurul meu se lasă o ceata neagra și apoi totul devine negru.
