Bilet de tren

Capitolul 1

   - Unde crezi că mergi, domnișoară?
   - Mă văd cu Liam. spune fata acesteia indiferentă.
   - Parcă aveai concurs de dezbatere, nu crezi că ar trebui să te pregătești?
   - Da mama, aveam. Dacă te-ar fi interesat măcar puțin de mine ai fi știut că a avut loc deja. vine răspunsul fetei lăsând-o pe Eleanor fără cuvinte
   - Eu plec. Pa
   - Pa...
   Dacă nu ar fi făcut acea mică greseală poate că ar mai fi insistat cu întrebările și ar mai fi certat-o puțin înainte să-i dea drumul dar nu vroia să adâncească mai mult distanța dintre ele.
   Seara femeia a vrut să îndrepte situația și a așteptat-o pe Faith până târziu ca să poată vorbi cu ea însă aceasta a nu a mai apărut așa că discuția a fost amânată până a doua zi.
   - Bună dimineața, scumpo!
   - Neața mamă!
   - La ce oră ai ajuns aseară?
   - Nu mai știu.
   - Unde ai stat atât? Măcar trebuia să ne anunți... Te-am sunat
   - Asta e...
   - Spuneai că ai avut concursul de dezbatere, nu? Cum a fost? Spune mama fetei după câteva minute timp în care s-a străduit să nu facă vreun scandal. S-au certat de multe ori dar acum vrea să îndrepte relația dintre ele.
   - A fost bine. Ne-am calificat la națională.
   - Oh, felicitări!
   - Mulțumim!
   - Oare ar trebui să-l chemăm diseară pe Liam să sărbătoriți împreună?
   - Mamă!
   - Da.
   - Termină! Am sărbătorit asta deja cu prietenele mele. Spune și se ridică brusc de la masă.
   - Eu merg, întârzi la ore.
   - Spor la școală.

   Faith este în ultimul an de școală și visează să ajungă avocat. Niciodată nu s-a lăsat de învățat și în ciuda acestui lucru părinții fetei consideră că are totuși prea mult timp liber. Tocmai de aceea au luat decizia să-i plătească ore suplimentare reducându-i astfel ieșirile în oraș. Drept urmare în loc să-și petreacă după-amiaza la mall cu prietenele, stă și o ascultă pe tânăra domnișoară din fața ei cum vorbește mult prea entuziasmată despre istoria țării.
   - Mă scuzați că vă întrerup, dar îmi puteți da voie până la baie, vă rog?
   - Să îți cunoști trecutul istoric este foarte important, domnișoară Miller
   - Sunt foarte conștientă de acest lucru, doamnă profesoară. Relatarea dumneavoastră este chiar foarte interesantă, însă chiar este o urgență.
   - Ce fel de urgență?
   "Deși are doar 28 de ani se comportă de parcă ar avea 60." Spune Faith în gândul ei.
   - E ceva personal. Vă promit că nu v-aș fi întrerupt dacă nu era o urgență. Mă lăsați, vă rog?
   - Bine. Să te grăbești!
   - Mulțumesc mult!
   Și chiar s-a grăbit. Însă nu ca să ajungă cât mai repede înapoi la oră ci în oraș, acolo unde o așteptau prietenele ei.
   - În sfârșit ai ajuns! exclamă Tess
   - Unde ai întârziat atât? o întreabă cealaltă prietenă a ei, Sarah
   - Îmi cer scuze fetelor dar abia am reușit să scap de profa de istorie. Am fugit de la ora ei, de altfel cine știe dacă mai ajungeam.
   - În fine, important e că ai ajuns până la urmă.
   Atât Tess cât și Sarah făceau parte din familii bine înstărite. Pe Sara o cunoaște de când era mică. Înainte erau altfel, erau mai apropiate și le păsa mai mult una de cealaltă. Cu trecerea timpului însă au devenit mai indiferente. Acum ei îi pasă doar de haine și băieți.
   Cu Tess s-au cunoscut abia la liceu. S-au împrietenit încă de atunci și au rămas până acum cele mai bune prietene.
   - Mergem odată să-mi cumpăr rochia aia? Diseara mă vad cu John și chiar am nevoie urgentă de ea.
   - Bine, hai să mergem.

   După o sesiune lungă de cumpărături Sarah și-a cumpărat în sfârșit rochia mult dorită iar la sfârșitul serii fiecare s-a întors la casa lor.
   Faith ajunsă în fața ușii de la intrare, se oprește, închide ochii, inspiră adânc și abia mai apoi deschide ușa așteptându-se ca mama sa să-i apară în față și să-i țină o morală de toată frumusețea. Dar spre mirarea ei în casă era liniște totală. Oare mama ei nu a aflat că fugise de la ore?
   Se descalță, pornește spre bucătărie cu gândul să-și ia un pahar cu apă însă chiar înainte să intre dă nas în nas cu servitoarea.
   - Bună ziua, domnișoară!
   - Bună.
   - Părinții dumneavoastră au plecat de acasă acum câteva ore și m-au rugat să vă dau asta când veniți, spune și îi întinde un fel de scrisoare
   - Mulțumesc
   "Draga mea, noi a trebuit să plecăm urgent cu o afacere dar ne întoarcem înapoi mâine seara. Tot atunci avem o întâlnire cu familia Black așa că ți-an lăsat bani să îți iei de îmbrăcat. Nu vrem să facem o impresie proastă.
P.S. Să nu crezi că nu am aflat că ai chiulit de la ore. O să avem neapărat o discuție despre asta când venim. Ai grijă ce faci!  
   - Sigur... Poate vă pătez onoarea fugind de la ore. Mai lasă-mă...