Şi uite aşa au trecut trei ani din viaţa lui Meredith , care va ocupa în curând un post la Scotland Yard.
Ceremonia va avea loc în centrul Londrei. Trebuia să-şi ia rămas bun de la frumosul oraş Liverpool , de la doamna administrator şi de la colegii ei de grupă.
În gară , la casa de bilete , era îmbulzeală.
-Oh,vă rog! Trenul meu pleacă în 15 minute şi trebuie să-mi cumpăr bilet!
-Hai mai lasă-mă, domnişoară! spuse un domn din faţa ei.
Bătând din picior cu nerăbdare , Meredith i-o luă înainte .
-Ha! Prea târziu ! Trebuia să te mişti,taică!
-Asta s-a întâmplat şi acum trei ani, mai ţii minte?
Meredith îşi aruncă pivirea spre chipul domnului din faţa ei.
-Oh, dumneata erai! Îmi pare tare rău!
-Nu-i nimic, m-am obişnuit, zise domnul zâmbind.
Meredith îşi luă biletul şi mersese spre peron . În depărtare se auzea un şuierat ascuţit,ceea ce însemna sosirea trenului.
În faţa ei, cu un picior sprijinit de stâlp stătea chiar străinul de acum trei ani.
Meredith stătea pe valiză.
Exact ca acum trei ani , îşi zise ea.
Trenul sosise.
Când se pregătea să urce, din buzunarul străinului căzuse un bilet .
-Staţi ! strigă Meredith după el, însă acesta păşea rapid , șchiopătând cu piciorul drept, în schimb îndepărtându-se din ce în ce mai mult, iar silueta sa făcându-se foarte mică.
Nu a mai inistat.
Luă biletul şi urcă în tren.
Se aşezase pe scaunul ei, iar pe masă îşi puse pachetul de ţigări, biletul, praful pentru amprente şi pensula.
Fumă o ţigară, apoi se puse pe treabă.
Avea trei ore la dispoziţie să cerceteze biletul.
Când l-a despăturit , pe el scria:
Mai e puţin. Ai răbdare.
Literele erau scrie cu cerneală neagră.
Scoase repede celălalt bileţel, cel de acum trei ani.
Scrisul era asemănător, cereneala la fel , era asemănătoare.
Nici urmă de amprente.
E clar. Toate se leagă. L-am văzut de două ori pe strain , două bilete...
Gândurile îi fusseră întrerupte de Hardcastle.
-Bună ziua, domnişoară!
-Bună ziua , domnule Hardcastle!
-Îmi mai ţii minte numele,deci e bine!
-Nu aveam cum să-l uit, îi zise Meredith pe un ton prietenos.
-Mergi la ceremonie,nu-i aşa?
-Da, de-abia aştept să-mi încep activitatea.
-Aşa e la început,draga mea! Dacă ai nevoie de ajutor la vreun caz, cred că ştii unde mă găseşti .
-Scotland Yard? Parcă erați ieșit la penise.
-Oh,da,dar acum analizez cazurile și dau sfaturi, nu merg pe teren.
-Am înțeles. E ciudat...
-Ce?
-Tot.
-Ce vrei să spui?
-Ei bine, acum trei ani ne-am întâlnit la casa de bilete. Aceleași gesturi, aceeași conversație..
-Oh,da . Ai dreptate. Poate e o coincidență.
-Da,probabil, zise Meredith sec și își îndreptă privirea asupra biletelor,apoi pe fereastră.
Imaginile se derulau repede în fața ochilor ei verzi strălucitori.
Hardcastle o fixa cu privirea.
-Ce te macină? o întrebă el calm în ciuda vocii sale impunătoare.
Meredith îi povestise tot. Despre prima dată când îl văzuse pe străin, despre biletul anonim găsit în căsuța poștală, despre a doua oară când îl văzuse pe străin (tot în gară) și despre biletul pierdut de acesta...
-Pierdut intenționat, îi zise Meredith interlocutorului ei.
-Se poate. Cred că acesta este primul caz pe care îl vei cerceta.
-Posibil.
-Voi fi acolo să te ajut,îi zise el zâmbind. Începi să-mi fii ca o fiică.
Meredith îi zâmbi . Uneori faci asta pentru cei din jurul tău,pentru cei la care ții.
Trenul ajunsese în gară.
-Ne vedem la Scotland Yard!
-Bine, domnule Hardcastle! La revedere!
-La revedere!
În timp ce cobora din tren, Meredith își tot spunea
Te rog să nu fii acolo, te rog, te rog,te rog!
Însă în fața ei era chiar străinul.
Trecuse glonț pe lângă el, apoi , într-o fracțiune de secundă se opri.
-Ați pierdut asta în gara de la Liverpool.
El mormăi ceva ca pentru sine , apoi plecă, la fel ca-n gara din Liverpool, repede.
Pe Meredith o străfulgeră un gând. Ce-ar fi să-l urmărească? Însă acest gând îi pieri cu rapiditate, deoarece străinul se amestecă prin mulțime. Era de negasit,nu mai avea rost.
Dacă l-am văzut în gara din Liverpool , apoi în gara din Londra, înseamnă că a călătorit alături de mine. Dar cum? Nu l-am vazut urcând în tren,ba chiar a plecat,iar trenul are o singură intrare.
A doua zi avea loc ceremonia. Meredith lua un taxi din gară.
-Strada Old Wood.
Șoferul nu mai zise nimic.
Drumul durase 8 minute. Cel puțin așa scria pe bordul mașinii.
-Cât costă?
-7 lire.
Meredith achită și ieși din mașină.
Locuia pe strada Old Wood,nr.17. Stătea în chirie la doamna Shelia. O doamnă tare drăguță, care ține la Meredith.
Doamna Shelia avea o casă îngrijită, frumoasă, modernă pentru o femeie în vârstă.
Casa avea două etaje. Parterul era al doamnei , etajul unu al lui Meredith, iar etajul doi nu era locuit,în schimb, era mobilat.
Proprietatea deținea două cutii poștale: una a Sheliei și una a lui Meredith.
Înainte să bată la ușă, Meredith verifică cutiuța sa poștală în care se afla un bilet.
Citise conținutul.
Cu biletul ăsta anonimul a dat lovitura.
Pe hârtia imaculată era scris...
