Trei bilete, iar pe ele scria:
"Moartea e aproape de tine" , "Ia aminte!" , iar pe ultimul "Te-am avertizat..."
-Ați mai găsit altceva în afară de biletele acestea? Nişte plicuri...?
-Plicuri! Da! exclamă Charles din celălalt colț al încăperii.
-Dă-mi să văd, te rog!
Acesta traversă imediat camera de lucru a doamnei Baxter. Erau nişte plicuri micuțe rupte în colțuri diferite. Pe spate era trecută data când au fost trimise şi timbrul de la poşta din sat.
Meredith le analiza cu interes,apoi dăduse verdictul.
-Strângeți tot aici, am terminat. Dacă mai aflați sau găsiți ceva, oricât de nesemnificativ vi s-ar părea,anunțați-mă. Asta e valabil şi pentru dumneavoastra , domnule Baxter.
-Bineînțeles,spuse acesta cu capul plecat şi cu vocea tremurândă.
-Mergeți la secție, voi veni şi eu. Mai am câte ceva de făcut , apoi voi reveni, domnule Baxter. Am de discutat cu dumneavoastră. La revedere! spuse aceasta pe un ton aspru,făcu stânga-mprejur şi ieşi , uşa închizându-se cu zgomot în urma ei.
*
În câteva minute, Meredith era la poştă pentru a verifica scrisorile.
-Cu ce vă pot ajuta? spuse doamna de dupa ghişeu.
-Aş vrea să vă întreb câte ceva, spuse Meredith.
-Desigur! Puteți veni lângă mine. Intrați pe uşa din dreapta.
Aşa şi făcuse.
-Aş vrea să verificați de către cine au fost trimise scrisorile acestea.
-Din ce dată sunt?
-Prima în data de 3 septembrie , a doua pe 3 octombrie , iar ultima , chiar ieri, 3 decembrie...
E obsedat de numarul 3 . Ciudat criminal.
-Ia săăă vedem , spuse, aproape cântase tipa de la ghiseu. Butona repede pe tastatura computer-ului
-Ați găsit? întrebă tânăra cu sufletul la gură.
-Aici scrie că au fost depuse la poştă, dar sub anonimat.
-Dar ora?
-Ei bine, prima a fost depusă la 11 AM, la fel şi a doua, iar ultima la 12:50 AM.
-În cât timp sunt livrate scrisorile?
-În maxim 10 minute.
-Cine le-a livrat ieri în acest interval de timp?
-Ăăă, se bâlbâi tipa , domnul Cleyton. El e singurul care livrează ìn sat.
-Oh , unde îl pot găsi?
-Cât e ceasul?
-1 PM.
-Cred ca e în camera unde se țin aparatele stricate , mă refer la maşinile de scris.
-Mulțumesc pentru informații! Vă rămân datoare!
-Nicio problema, draga mea!
*
În aşa zisa cameră unde se țin maşinile de scris defecte, se afla domnul Cleyton. Meredith bătu de doua ori în uşa între-deschisă.
-Mă scuz...
Nu reusi să-şi termine propoziția , deoarece poştaşul fusese surprins mâncând masa de pranz .Mai bine zis, devorând-o. Avea jumătate de sandwich în gură, iar de un nasture de la vesta îi atârna o frunză de salată.
Deci se ascunde aici ca să mănânce.
-Oh, mă scuzați! Nu voiam să fiu surprins chiar în halu' ăsta. Îmi cer iertare.
-Nu-i nimic, în schimb, n-am prea mult timp, as vrea să vă pun câteva întrebări.
-Desigur! Spuneți!
-Ei bine, ieri, la ora 12:50 AM ați livrat o scrisoare către locuința soților Baxter?
-Da.
-În cat timp?
-Stați aşa , domnişoară! Ieri , la 12:50 AM a fost depusa scrisoarea, iar eu am livrat-o cinci minute mai tarziu.
-Sotii Baxter erau acasa?
-Da, a iesit domnu' sa ia scrisoarea.
-Era si doamna prin preajma? Meredith incepuse sa-si adapteze limbajul pentru a o intelete Cleyton.
-Ah, daa! I-a inamant scrisoarea ei dupa aceea.
-Imi puteti descrie , cu cuvintele dumneavoastra intamplarea?
-Cea cu sandwich-ul?
-Nu, spuse Meredith zambind.Cea cu sotii Baxter.
-Ah,pai da. Asa ziceam si eu!
-Va rog, n-am mult timp.
-Ah,da, domnita! Pai eram pe cale sa pun scrisoarea in cutiuta, dar a iesit domnul Baxter. I-am dat scrisoarea,apoi mi-a zis "Of, Cleyton! Ce vreme! Nu-mi pot planta rubarba ! Daca nu a nins, a plouat!" ,iar eu i-am spus "asa a dat Cel de Sus, n-avem ce face!" , apoi a strigat-o pe Doamna Christa si i-a inmanat scrisoarea.
-A reactionat in vreun fel?
-Oh,nu. Expresia fetei era ca de-obicei. A spus doar "Pentru mine? Din nou?!" , apoi am plecat, mai aveam si altceva de facut.
-Multumesc, daca voi mai avea nevoie de informatii, va voi contacta.
Apoi pleca la fel cum facuse in casa domnului Baxter.
*
Parcase – pentru a doua oara – masina in aceasta zi minunata , in fata portii domnului Baxter.
Nu mai erau sotii Baxter , era acum doar domnul Baxter, ce trist..
Batuse usor in usa si ii deschise domnul B. care parea mai slab si mai palid decat dimineata.
-As vrea sa vorbim , cum v-am spus.
-Da, intrati! Mergem in gradina din spate.
Meredith inainta ,iar usa se auzea inchizandu-se cu scartait in spatele sau. Parea straniu. Traversasera un hol , apoi intrara in gradina frumos aranjata, straturile de flori fiind ingrijite si vizibil iubite si ocrotite.
-Ce ati facut ieri pana la ora 1 PM? Atat vreau sa stiu.
-Ei bine, am mers de dimineata la macelar sa iau niste preparate pentru cina, deoarece avea sa vina fiul nostru cu sotia si copiii lui,spuse batranul cu vocea stinsa si din ce in ce mai pitigaiata. Asta a fost pe la 8 AM, apoi am venit acasa, am luat micul dejun impreuna cu sotia mea , dupa aceea am vrut sa plantez rubarba, dar a plouat.
-Asta a fost la ora..?
-Oh, am uitat sa mentioneaz. Micul dejun l-am luat la 9 AM, iar plantatia am vrut s-o fac pe la 12 AM.
-De la 9 la 12 ce ati facut?
-Curat in garaj.
-Aha, am inteles.
-Apoi pe la 1 fara 10 minute m-am intalnit cu postasul si mi-a dat o scrisoare pentru Christa pe care i-am inmanat-o , iar ea a zis "Pentru mine? Din nou?!" .
-Bine. Dupa aceea...?
-Dupa aceea , ei bine, s- a anuntat tragedia, spuse acesta privind in gol, iar mintea ducandu-i-se pe alte meleaguri.
Meredith lasa discutia in aer, apoi spuse deodata, incat domnul B. tresari:
-Multumesc pentru informatii. Sincerele mele condoleante!
Nici nu apuca sa spuna un simplu "multumesc" , caci Meredith iesi din gradina,apoi , din departare se auzisera suntetul cauciucurilor furioase ce anuntau plecarea ei.
