Loială până la capăt

Începutul unei prietenii

Mergeam gândindu-mă la diverse lucruri, majoritatea legate de faptul că nu voi putea niciodată să fiu cine își doresc ei să fiu, nu pot să schimb cine sunt, nu pot să schimb ceea ce sunt, pot doar să accept că sunt, și atât. M-am oprit pentru un moment când am auzit un sunet, venea din tifișurile alăturate.
M-am apropiat încet, am văzut niște ochi mari și albaștri, care mă priveau insistent. Părea să fie un om, un pui de om, cu părut lung, platinat care îi cădea pe umeri. Era o creatură ciudată, nu putea să stea în două picioare așa cum făceau ceilalți ca ea și scotea din când în când sunete la fel de neobișnuite.
-Sheila!...(Spuse ea uitându-se la mine)
-Eu sunt Kyra...
-Cuțu face ham ham!...
Am încetat să îi vorbesc, dar de fiecare dată îmi dădea același răspuns. Mi-am dat seama că nu înțelege limba mea, dar asta nu ne împiedica să comunicăm, în felul nostru. După un timp am început să prindem încredere una în alta și am devenit prietene. Ne-am jucat destul de mult, după care Sheila a căscat gura larg și și-a așezat capul pe mine, a adormit. Fără să îmi dau seama am adormit și eu, dar m-am trezit la auzul unor pași.
-Sheila, trezește-te, trebuie să plecăm!
-Cuțu face ham ham?!
-Oh da, am uitat că nu poți să mă înțelegi....
Erau doi indieni, cred că o căutau pe Sheila. Erau foarte îngrijorați.
-Makayla, se întunecă, cred că fiica noastră nu este aici, dar cu siguranță sunt alte lucruri aici....nu vrem să fim atacați de prădătorii de noapte...
-Hajari, nu putem renunța...dacă Sheila este în pericol chiar acum?!
-Atunci și noi vom fi....fără lumina zilei nu vom găsi drumul înapoi!
-Dar.....
-Așteaptă! Nu te mișca, cred că ceva ne pândește, în tufișuri....
Sheila a ieșit din tufișuri și s-a uitat la cei doi care se priveau confuzi unul pe altul.
-Se pare că Sheila ne pândea...(a spus Makayla râzând)
-Sheila, haide aici....nu ți-a fost dor de noi?
-Cuțu face ham ham....
-Ce vrea să spună cu asta, dragule?
-Stai! Sheila, unde te duci?!.....
-Cred că ar trebui să o urmăm....
-Ea....prietenă.....
-Prietenă?! Este un pui de lup, este nu prietenă.....ea este rea!
-Calmează-te dragule, nu este decât un pui....(a spus Makayla zâmbind)
-Cicatricea aceea, de pe piciorul ei....ea este....lupul urmărit de noi....Kumar a murit încercând să o prindă!
-A fost alegerea lui să încerce să o prindă....nu o poți condamna pentru faptul că a încercat să își salveze viața...
-Ah, ai dreptate, dar probabil că are o familie deja, cred că sunt îngrijorați...
-Tati.....te rog.....cuțu stă la noi azi.....?
-Bine, dar doar azi....Acum hai acasă....
Am ajuns într-un loc, oamenii îl numeau trib, tribul Zaiazzy. Acolo era un pui, semăna cu mine, dar oamenii îl numeau câine. Erau mulți astfel de câini acolo, păreau foarte prietenoși și mai mereu stăteau în preajma oamenilor care aveau obiceiul să îi hrănească în schimbul protecției și pazei lor. Din câte am înțeles era câinele prințesei, al Sheilei. Acesta a venit la mine și am început să vorbim.
-Bună, eu sunt Storm.
-Numele meu este Kyra.
-Nu semeni cu noi, cred că nu ești din părțile astea.
-Eu sunt un lup, nu ai văzut niciodată unul?
-Am auzit povești despre voi, fiare înspăimântătoare, fără milă care sunt gata să te atace oricând din umbră, dar eu nu cred că sunt adevărate, la urma urmei tu nu arăți ca o bestie dezlănțuită....
-Lupii nu sunt fiare, sunt doar creaturi care încearcă să supraviețuiască...
-Să supraviețuiască? Aici noi nici măcar nu ne străduim, avem tot ce vrem atâta timp cât stăm pe lângă om, dar câteodată aș vrea să fiu liber și independent....
-Nu cred că ți-ai dori o astfel de viață, lupii își prind singuri hrana, sunt nevoiți să lupte pentru teritorii și putere, acolo supraviețuirea este tot ce contează, mai mult decât prietenia și loialitatea. Trădarea este ca la ea acasă...
-Îmi pare rău pentru asta, dar să ști că aici ai mereu doi prieteni care nu te vor părăsi, pe mine și pe Sheila....
-Mulțumesc.
După o zi lungă, toți eram foarte obosiți, eu am adormit instant, nici măcar nu am reușit să ajung în pat, dar mâine trebuia să mă trezesc de dimineață, părinții mei se întrebau probabil unde am dispărut.