Wild

Capitolul 8-In care cred ca mama nu vrea sa devina bunică

Ashley

Am luat repede telefonul încât să nu mă vadă, si am tastat cel mai scurt mesaj din viața mea.

-Sper să nu prinzi râcă niciodată pe mine așa... Oftează Char venind spre mine, eu continuându-mi trasul cu arma, după ce mi-am revenitdin șoc.

-Nu prea cred, nu sunt lis, si nu faci parte din trecutul meu ca să mo poți lovi mereu cu el peste fata, Culoare nouă?... Mormăi referindu-ma la parul ei, privind concentrată cum glonțul face câteva fragmente din sculptura să se înfigă în perete.

-Mhm... E ciudat cum ne-am apropiat noi intr-un timp atât de scurt pe când, atunci când am venit aici eram foarte îngrozită ca o sa te cunosc măcar... În Londra marele "Red" e cunoscut ca fiind un bărbat nemilos si foarte bine antrenat în tot ceea ce înseamnă arme, de toate felurile... Chicoteste ea, tresărind atunci când bustul de marmura s-a prăbușit la pământ, aum fiind doar o fantoma a ceea ce a fost, la fel ca mine.

-Am cam lasat impresia asta, în Norvegia sunt cunoscută ca un gay psihopat... Rad eu mergând spre peretele plin de arme, alegând un M16 Sniper, verificandu-l dacă are muniție, l-am așezat pe Mincu blat din fata terenului de tragere, tastând pe micul ecran digital distanta de la care vreau să trag.

-Dar de ce? Nu înțeleg de ce îi lași pe toți să creadă că ești bărbat... Oftează acoperindu-si urechile când sunetul format de descărcarea muniției a inundat toată camera, facandu-mi si mie urechile să sângereze.

-Deoarece asta a lăsat și tata sa se înțeleagă toți acești ani, ca are trei băieți, ucigași fără suflet, a făcut asta sa ma protejeze si fiindcă toți ceilalți mafioți ar fi încercat, să îl distrugă pe el și pe mama prin mine, deoarece teoretic ar trebui să fiu cea mai inocenta dintre noi trei, însă, cliseic sunt cea mai apropiată de definiția "ucigași fără suflet"... Pufnesc apăsând pe trăgaci si făcând statuia din depărtare praf si pulbere în doar cateva secunde... Am pus arma înapoi în suportul de pe perete, întorcându-ma spre Char, dandu-mi seama cât de mult seamănă cu fratele ei.

-Nu prea cred că... Încearcă ea sa spună, însă aleg să o întrerup înainte să fiu nevoită să îi explic în parte de ce se teme toată lumea de " Red".

-Acum, pot să știu și eu de ce nu ești la întâlnire cu Eliot? O întreb eu curioasa, sprijinindu-ma de perete.

-M-a făcut să aștept după el aproape jumătate de oră, așa că am hotărât să îi trag teapa deoarece urăsc oamenii care întârzie. Zâmbește ea vinovată, ca apoi ușa sa se trântească de perete si un Eliot enervat bombănind ceva ce doar el intelege, să vină spre noi si sa o ia pe Char în stil mireasa, ca după să pornească spre ușă, între timp ce prietena mea mă privea debusolată, eu aratandu-i telefonul si râzând, aceasta pufnind enervată.

-Pa Eliot! Chicotesc eu întorcându-ma la un mic sertar de prin cameră, scotocind prin el, si gasindu-mi pistolul pe care probabil l-am uitat aici săptămâna trecută, deoarece acasă nu era nicăieri.

-Mda... Pa! Mormăie el ieșind pe ușă, ca apoi să o aud pe Char strstrigand enervată la el, fiindcă "e un întârziat.

Am pufnit, mergând spre peretele cu arme, luând un cartuș si incarcandu-l, ca după să merg spre camera cu târfe, prinzând hartoahele în mână și mergând spre încăperea aceea "minunata".

Am trecut plictisită prin zona damelor de lux, cele care și-au terminat contractul pe cinci ani fiind acum aici tolănite pe două fotolii si o canapea, band un pahar de whisky cu gheata... Oare de când nu am mai băut ceva... Gândesc privindu-le cum râdeau si barfindu-i pe milionarii care le-au ales, si intrecandu-se "al cui a fost mai bun la pat".