Wild

Capitolul 17-In care cineva sufera dureri crunte

Ashley

Îmi trec degetele peste cuțitele si armele așezate ordonat pe un raft din fier, luand doua si începând să le ascut, pentru a îmi domoli furia. Îl azvârl în peretele cel mai apropiat, acesta luand o poziție perfect orizontală, stand bine înfipt în lemn.

-Chiar ai de gând să faci asta?

Simt mana fratelui meu pe umăr facandu-ma să tresar, ca apoi să ma întorc cu fata spre el, zâmbind mișelește.

-Nimic nu poate sa ma oprească, astept asta de trei ani.

Iau un alt cuțit, scăpând un mârâit de furie printre buze, ascuțind pumnalul dintre degetele mele, până a trimis o undă de lumină pe tavan, asemeni unei oglinzi.

-Ceilalți vor veni să asiste la micul tău show, ca să zic așa... încearcă să nu îl desfigurezi prea tare.

Oftează plecând din camera, părea obosit, si nici ceilalți nu cred că sunt mai bine, si au motive să mă înjure, deoarece i-am trezit cu noaptea în cap, unii apunând să doarmă doar o amărâtă de oră, însă Asher a ținut mortis să îi aducem aici, părea foarte entuziasmat sa vadă o nouă "demonstrație" a furiei mele dezlănțuite... și-a adus si pop-corn!

Ii fac semn Dianei să ducă masa in camera alăturată, eu intrând la puțin timp, zâmbind satisfăcută când l-am văzut pe Logan legat de scaunul de lemn, mâinile sale fiind prinse pe masa cu un fel de cătușe, nici nu mi-am imaginat până acum ce satisfacție îmi oferă imaginea asta, cu el vulnerabil si speriat.

M-am așezat pe scaunul din fata lui, întinzând mâna și dandu-i jos cârpa mai mult maro decât alba de la ochii. A mijit ochii încercând să se obișnuiasca cu lumina, privind desconcentrat în jur, ca aport să își pironeasca privirea pe chipul meu, ce purta un zâmbet ușor sadic.

-Ce faci iubire? Intreb sarcastică punandu-mi barbia în palmă, ridicând amuzata sprâncenele.

-De ce m-ai adus aici? Mârâie furios, zbatandu-se ca un animal în cușca, si când mă gândesc că încă nu i-am făcut nimic.

-Avem niste treburi de rezolvat.

Iau un cuțit de pe măsuța gri, presând indexul de vârful acestuia, ca apoi să dau plictisită din umeri.

-Cum ar fi? Își da ochii plictisit peste cap, în încercarea de a mă sfida, oare a uitat că e complet imobilizat?

Mă încrunt punând cuțitul cu mâna dreaptă infigandu-i-l cu putere în palmă, acesta urlând de durere si tresărind cu putere, așa îi trebuie!

-Cum ar fi faptul ca l-ai plătit pe Conor să îi facă rău lui Char de ciudă fiindcă tu nu te-ai putut atinge de ea?! Știai ce era furios fiindcă nu era doar a lui, si ai profitat de vulnerabilitatea lui! Acum fi fericit să auzi că e mort, sub doi metrii de pământ din cauza ta, si a prostii lui! El a încasat doar un glonț, moarte ușoară după părerea mea, însă tu nu vei avea acest noroc! Aproape îl scuip între ochi, fara sa îmi pese de balta ce se forma încetul cu încetul sub masă.

Înghite în sec când mă vede prinzând un alt pumnal din zecile pe care le aveam pregătite doar pentru el, strapungandu-i si cealaltă mână, el aplicându-se în fața de durere.

-Trădătorul de Benjamin ți-a spus, nu?

Glasul lui era sugrumat, aproape de nerecunoscut, si lucrul ăsta alimenta drăcușorul ce își freca palmele pe umărul meu, răzând malefic. Ura îmi curgea prin vene, si știam că pentru persoanele ce mă priveau de dupa geamul din dreapta mea eram de nerecunoscut, ma comport de parca as fi posedata, si poate ca si sunt. Posedată de furie.