"M-am saturat sa incerc sa impac pe toata lumea, sa-i fac pe toti sa rada si sa zambeasca, sa ma las pe mine pentru a-i ajuta pe ei, sa am grija ce spun sa nu cumva sa ii ranesc. Asta e viata mea! Vreau sa invat sa spun nu, sa invat sa ma impun si sa pun piciorul in prag asa cum tata facea tot timpul. Desi nu mai este de mult o parte din viata mea imi aduc aminte foarte bine de el, de modul lui hotarat sa spuna "nu", de privirea lui ucigatoare daca indrazneai sa il contrazici. Si mama... Mama care tot timpul imi lua apararea si care avea grija de mine, care ma mangaia pe par si imi spunea ca va fi bine. Imi e dor de toate lucrurile marunte pe care obisnuia sa le faca, de la stransul in brate pana la clatitele cu ciocolata cu care ma trezea dimineata. Au trecut 15 ani de cand tata a plecat fara sa se mai intoarca, 15 ani de cat eu si mama a trebuit sa ne descurcam cum am putut mai bine, amandoua, singure... Si ne-am descurcat mai bine de cat ne-am fi gandit vreodata... Asta pana anul trecut. Nu pot sa uit noaptea cand am primit telefonul ala oribil de la spital... Sofer neatent... Din cauza lui e moarta acum... Si nu pot face nimic sa o aduc inapoi... A plecat.. De tot!..."
Lacrimile ii cadeau siroaie. A fost nevoia sa se opreasca din scris. Ii era atat de dor de mama ei, de rasul ei colorat ce rasuna in intreaga casa, de modul in care dansau amandoua dimineata devreme gandindu-se ca ziua lor va fi minunata, cum se uitau seara tarziu la filme comentand toate personajele si mancand budinca de ciocolata. Toata amintirile acestea o napadeau in fiecare seara, in fiecare seara se gandea la ea si plangea in hohote adormind cu lacrimile inca siroindu-i pe fata.
Si-a tras nasul si si-a sters grabita lacrimile de sub ochi si de sub barbie. Trecutul nu mai poate fi schimbat, ce a fost, a fost si ce va fi, va fi. Incerca sa se instruiasca sa gandeasca asa, ca va reusi sa invinga toata durerea si ca se va intoarce pe linia de plutire.
"Inspira.... Expira... Inspira... Expira!" Isi musca buzele in incercarea de a-si controla lacrimile ce i se prelingeau printre genele dese. Era o persoana puternica, tot timpul s-a considerat asa si toata lumea o aproba, a trecut prin multe de-a lungul anilor, dar ruptura aceasta atat de violenta si de brusca, a declansat o reactie prea puternica, incontrolabila. Plansul a devenit parte din viata ei si amintirile o bantuiau la fiecare pas.
S-a ridicat brusc de pe pat, cu pasul tarait, capul plecat si pijamaua lalaie.
Intra in baia din capatul holului trecand pe langa camera mamei mergand pe varfuri de frica sa nu o trezeasca. Ajunsa in baie realitatea o lovi din nou si isi aminti ca era singura... Izbi usa atat de tare incat peretele se zgudui si din tavan cazu o bucata de tencuiala. Se aseza in fata oglinzii respirand sacadat si privindu-se insistent. Propriul chip ii aducea atat de multa alinare si totodata atat de multa suferinta. Nu mai suporta propriul chip si continua iluzie ca mama ei o priveste dincolo de oglinda...
Se dezbraca agil si se arunca sub dus lasand siroaiele de apa sa-i gadile gatul, spatele, intreg corpul si toate simturile. Se simtea relaxata, despovarata de toate greutatile, libera si usoara ca o petala.
De jos se auzi scartaitul si izbitura usii de perete. Se trezi brusc la realitate si iesi din dus grabita si speriata. Se infasura intr-un prosop verde si pasi atent, cu picioarele ude, pe gresia rece. Inima ii bubuia cu puterea in timp ce deschidea usor usa de la baie. De jos se mai auzi o bubuitura ca o usa sparta. In mintea ei toata viata i se derula ca un film, un film vechi, de prost gust si rade mahnita in coltul gurii. Incerca sa-si aduca aminte unde isi tinea revolverul pe care tata i-l daruise pe cand avea doar 14 ani. Sub saltea. Cerceta capatul scari si se repezi spre usa camerei sale. O deschise cu atentie si se avanta asupra patului cautand obiectul mult dorit. Metalul rece se lasa in sfarsit gasit iar fata il apuca starnindu-i o stare de bine. Se intoarce si simti un alt metal rece lipit de gatul ei. O facu sa se loveasca de dulap in timp ce incerca sa scape.
- Nu-mi poti face rau! Nu mi-e frica de tine! Te cunosc! Nu ai putea niciodata sa-mi faci asta.
Lacrimile ii curgeau siroie pe fata in timp ce rasuflarea calda a barbatului ii gadila obrajul ud.
- Nu fii asa sigura.
Lama rece se infipse tare in gatul ei lasand-o fara aer. Incerca disperata sa respire dar singurul lucru pe care il simtea era gustul propriului sange si durerea. Se prabusi pe podea si il privi lung. Chiar o omorase. Singura persoana care i-o fost alaturi tot timpul o omorase...
Ochii lui albastri sclipeau in semi intuneric...
