..........din perspectiva lui Johann.......
După ce am ajuns in fata apartamentului,am descuiat usa invitându l politicos inauntru, acesta intrand timid cu o anumita nesiguranta.
I am prezentat casa,ajutandu l apoi sa despacheteze,nestiind ca va dura o vesnicie....
................dupa mult mult timp..............
-In sfarsit am terminat!......spun eu cu o voce obosită....
-Asa este.....ammm.....iti multumesc pentru ca mai ajutat cu despachetatul.....spune băiatul un pic rușinat......
După aceea, am mers amandoi in sufragerie unde am discutat tot felul de chestii.
Am aflat ca vine dintr o familie instarita,el avand încă 2 frați mai mici,unul de 6 ani si unul de 8, ba chiar la un moment dat începuse sa mi se deschidă.Era mai vorbaret,având mereu un zambet atunci cand ma privea.Am mai vorbit asa pana cand Christian a adormit.
L am învelit cu o pătură subtire si am plecat in camera mea gândindu ma la ziua de azi.
Chiar daca Christian mi se părea un tip de treaba si drăguț ,nu puteam sa ma abat de la planul meu. Maine seara aveam sa imi indeplinesc scopul.
Cautand un mod de al ademenii in camera mea mi a venit o idee.
Odată cu finalizarea planului......mi am simtit pleoapele grele si am adormit.
Dimimeata sunt trezit de vocea blanda a lui Christian....Mi am deschis încet ochii văzându l stând la marginea patului tinând o tava cu micul de jun,zâmbind.
-Buna dimineata!....spun eu cascand.
-Buna dimineata!...ti am pregatit micul dejun...sper sa iti placa......spune acesta dupa care lasa tava pe noptieră...si pleaca
Am putut observa ca fata lui era foarte rosie semn ca era emotionat...
După ce mi am facut rutina de dimineata, am mâncat micul dejun adus de Christian si am coborât in living.
Astăzi era sambata deci puteam sa ma pregatesc linistit.
Christian statea pe fotoliu uitându se la televizor.
M am asezat langa el,apropiinduma de urechea lui soptindui:"Astăzi este sambata.In loc sa ne uitam la televizor nu vrei mai bine sa mergem sa ne distrăm undeva?"
Acesta inrosinduse a dat din cap in semn afirmativ.
Ne am dus sa ne pregătim.Eu imbracandu ma cu un tricou alb si blugi negrii.Mi am trecut mana de doua ori prin par,ducându ma sa ma incalt cu niste adidași albi........ Christian sa îmbrăcat cu un tricou albastru niste blugi de aceeasi culoare si sa încălțat cu niste tenisi negrii......
Inainte sa iesim l am luat pe Christian de mana,acesta inrosinduse instantaneu....Am chicotit un pic la reactia acestuia apoi am plecat.Acum planul meu era deja in desfăsurare....
..................din perspectiva lui Christian............
Am hotărât sa mergem in parcul de distractii.Eram asa de nerabdator si fericit!Tot drumul Johann ma tinut de mana eu inrosindu ma la fiecare 5 secunde.
Am stat acolo vreo 4 ore pana se facuse 8.....la întoarcere Johann nu mai parea la fel....era un pic nelinistit.
Incepusem sa ma ingrijorez. Daca nu ia placut?...sau daca ii este rău?....dupa cateva clipe am decis sa sparg gheata:
-Johann esti bine?......Arăți cam palid....spun eu uitându ma in ochii lui
El nu a schițat nici un gest.
-Da sunt bine.....doar un pic obosit...atata tot.
Ajunsi acasa acesta ma chemat pana in camera lui ca sa mi arate niste poze.....fericit ca insfarsit relația noastra va merge m am dus aproape alergând.
Cand am ajuns in fata usii,am batut ...o data,de doua ori,de trei ore,dar nimic.
Ingrijorat ca poate i sa intamplat ceva am deschis usa si am intrat.Camera era întunecată,lumina era stinsă si draperiile trase.
Dintr o data cineva imi pune mâna la gura ....eu încercând sa ma zbat dar in zadar...mi se făcea din ce in ce mai somn.Cu ultimele puteri am reusit sa soptesc doar "Johann"...apoi negru....
Cand m am trezit eram legat de mâini si de picioare in fata mea pe un scaun stand Johann.
-Johann?...spun eu un pic confuz
-Oooooo.....te ai trezit in sfarsit...cum te simti?
-Bine.....dar...de ce sunt legat?...întreb eu un pic speriat.
Nu spuse nimic,se uita la mine parca refuzând sa raspunda la intrebarea mea.
-Dezleagama te rog!....spun eu aproape soptind,dar ma auzit perfect.
Dintr o data a inceput sa se apropie din ce in ce mai mult de mine.
-Ce vrei sa imi faci?...spun eu speriat si cu lacrimi in ochi.
-Chiar vrei sa stii?...spuse acesta cu un zâmbet pervers pe fata....am dat din cap in semn de da..acesta întorcându se spre masa unde luase un bici.....
A venit langa mine unde mia dat jos hainele lăsându ma descoperit in fata lui....a venit mai aproape de urechea mea spunându mi:"astăzi ne vom distra de minune".... Nu!....El nu e Johann!.....siroaie de lacrimi curgeau pe obrazul meu.....printre suspine am reusit sa spun doar"Cine esti tu?"
Ieiiiii......am reusit in sfarsit sa termin si capitolul asta..sper sa va placa si imi cer scuze daca am avut greseli de ortografie🐣🐣🐣
