Am luat repede telefonul si am sunat la urgenta acestia venind imediat.Daca patea ceva? E doar vina mea.Daca nu il lăsam singur asta nu s ar fii intamplat.
Acum stau pe un scaun si astept sa iasa doctorul din salonul lui Christian,sau macar o asistenta.Daca nu isi va mai revenii?Daca va murii?
Lacrimile imi invadau ochii,cand,deodata simt o mana calda pe umarul meu.Era tata.
-Ce cauti tu aici?...spun eu suspinând.
-Am venit imediat ce am aflat.De ce nu mai sunat?
-Am fost ocupat.
-Gata,nu mai plânge.Totul va fii bine.Christian nu va patii nimic.
Vroiam sa cred asta dar o parte din mine inca ii mai era frica.Am stat pe acel scaun inca 3 ore pana si a facut aparitia doctorul care se ocupa de Christian.
-Ce sa intamplat?E bine?A pățit ceva?
-Din cauza căzaturii sa lovit la cap si si a rupt 2 coaste,in rest e inregula.Il puteti vizita de maine.Acum trebuie sa se odihnească.
I am administrat un somnifer asa ca va dormii pana maine dumaniaza.
Eram ușurat,dar sentimentul de vinovăție nu dispărea.Am luat o pe o scurtătură pentru a ajunge mai repede acasa.
Am deschis usa si toate scena mi se derula in minte.Imi era prea frica sa intru,asa ca am ales sa stau la tatăl meu in seara asta.Poate ar fii mai bine daca ne am muta dupa externarea lui Christian.
L am sunat si l am anunțat ca voi venii sa dorm la el în noaptea asta el părând surprins.
Am ajuns in fata casei inalte de 10 metrii si nici bine nu am intrat ca am fost intampinat de menajere si de majordomul sau personal.
Am intrat drept in dormitorul meu fara a mai mânca sau a mai discuta cu tata.
Somnul a pus repede stăpânire pe mine...
..........dimineata.........
Am fost trezit de o bătaie în usa.Soarele si a facut loc printre draperiile trase.
Pe usa a intrat una dintre menajere.
-Buna dimineata domnule.Stăpânul va asteapta jos la micul dejun.
-Spune i ca o sa cobor in 15 minute.
-Am inteles.
M am ridic din pat si m am îndreptat spre baie făcându mi rutina de dimineata.Dupa ce am terminat m am îmbrăcat cu un maieu negru si niste blugi albi.
Am coborât jos unde tata statea in capul mesei savurandusi micul de jun.M am asezat langa el in liniste asteptand sa vina mancarea.
Dupa ce am terminat de mancat am vrut sa plec dar mana tate ma oprise.
-Astăzi voi venii cu tine la Christian.
-Nu este nevoie.Ma descurc si singur.
-Nu incepe.Voi venii si gata.
-Nu vei venii.El este logodnicul meu nu al tau si nu trebuie sa te bagi intre noi.Ai inteles?
-Offf....Bine.Sa rămână ca tine deocamdată,dar daca se intampla ceva sunama.
-Bine.Acum trebuie sa plec la Christian.Pa.
-Pa.Ai grija de tine.Sigur nu vrei sa te duca soferul?
-Sigur.
M am încălțat si am luat o la pas destinatia fiind spitalul.Adevarul este ca nu vreau sa fie tata de fata atunci cand imi voi cere scuze lui Christian.Pana la urma tot vina mea este chiar daca nu sa rănit grav.
Gândindu ma la cum ii voi cere scuze ma trezesc in fata usii salonului unde stătea. Deodată observ ca picioare imi tremurau.Imi era frica.Daca si el credea ca e vina mea si ma va ura?Daca ma va abandona?Cum as mai putea sa ii mai cer scuze atunci?
Am stat in fata usii vreo 20 de minute pana mi am adunat destul curaj pentru a intra.
