As fi scris mii de scrisori cu cerneala lacrimilor tale curgandu-ti pe fata tece,as fi ales cele mai frumoase culori sa-ti pictez trupul rece si parul auriu ca soarele ,as fi cutreierat toate marile sa gasesc cea mai rara perla si sa ti-o ofer in dar,te-as fi iubit cu tot cu spinii tai,te-as fi iubit chiar daca pielea iti era transformata in negura as fi iubit totul la tine dar tu nu m-ai fi iubit niciodata,nu a-i aprecia darurile scumpe care as fi vrut sa ti le ofer,as fi calcat pe drumul iadului presarat cu smoala fierbine adunata din suflete pecetluite dar tu nu ma vei iubi niciodata,nu vei afla niciodata valorea acestor daruri,acestor cuvinte deoarece nu ai inima,nu ai suflet nu exista pic de dragoste in tine.
Esti un suflet pustiu care sta si cerne atata ura si dispret incat mi se face rau.
Esti atat de plina de ura si de scarba fata de oamenii ce ti-au facut rau,vreau sa te ajut,vreau sa iti dau un motiv de fericire vreau sa fac orice sa te fac sa zambesti.
Esti in depresie?Probabil ca esti,ranile tale atat de adanci incat nici macar eu nu le pot vindeca,vreau sa fiu langa tine,vreau sa fac atatea lucruri pentru tine dar nu vrei,esti blocata in propria cochilie si iti tesi fire din personalitatea ta pierduta,esti pierduta in propria ta lume si in propia ta dragoste fata de propria-ti depresie.
Lasa-ti demonii sa vorbeasca,sa te oboseasca de stari si ganduri,lasa-i sa continue pana simti ca te lasa puterile,plangi in fiecare zi ,striga in fiecare zi descarca-te.
Esti atat de plina de greutatile lumii,le cari pe toate,cari fiecare grija si fiecare gand greu si rau si tu pe toate le cari,pe toate le absorbi.
