Stau in fata biroului si incerc sa-mi portretizez gandurile dar imi dau seama ca este imposibil.O mare de ganduri asuprite sufletului meu incat as fi vrut sa taca.
As fi vrut sa crezi in mine dar nu o faci si ma doare,simt atata durere in suflet incat vad numai negru in fata mea,mi-as fi dat si sufletul pentru tine tocmai ca sa-ti fiu pe plac si se pare ca nu prea reusesc asta.
M-ai lasat in negura asta fara si chiar doare,as fi vrut sa mai scriu dar nu mai am cuvinte si nici cerneala la stilou.Sunt atat de multe ganduri incat nu se pot descrie se simt ca niste taisuri in piept si mi-as fi dorit sa pot sa respir dar nu pot e prea multa durere.
