Omul,o opera de arta facuta din trairi si sentimente si fiecare om are o poveste a vietii lui noi oamenii avem o poveste nespusa,trecutul nostru patat de greselile noastre,greselile facute cu naivitate.
In durere am fost conceputi si in durere traim,oare cati dintre noi traiesc o durere sufleteasca continua,acel moment cand tipi in sinea ta si vrei doar in momentele de cumpana sa iti fie cineva alaturi sa te tina de mana.
Multi dintre noi ne caram durerea singuri,asteptam sa treaca timpul,dormim ca poate trece dar fara rost,vrem sa fim fericiti dar ne-am obisnuit cu depresia si suferinta,vrem sa daruim si inca mai tragem de sufletul nostru patat de greselile noastre,al altora,vrem sa iubim si sa fim iubiti la randul nostru dar unele persoane nu sunt obisnuite cu o iubire profunda si o refuza.
Sufletul nostru cara atatea rani si atatea greutati cu fiecare zi incat simtim ca uneori plangem fara motiv,starile de anxietate se agraveaza si simti ca ajungi la nebuni dar doar te pui inapoi in pat si adormi sperand la o alta dimineata fata de diminetile in care te trezesti.
A-i vrea sa ti se schimbe sangele in vene,sa stai sub cerul liber uitandu-te la stele si sa le ceri sa iti ia fiecare greutate de pe umeri,de pe suflet,esti atat de disperat sa fii liber si sa scapi de lanturile grele ale depresiei incat ceri stelelor sa te purifice dar e in zadar.
Noi oamenii ne nastem sa iubim si sa murim iubiti insa daca iti ierti demonii si te ierti si pe tine.
