Dragă Crush...

Dragă Crush,

Când am ajuns la școală, erai acolo. Nu te-am văzut, eram prea tristă să ridic privirea. Dar te-am auzit. Probabil m-ai zărit pentru că te-ai oprit din vorbit și ai început să vii spre mine, iar eu încercam să mă depărtez, alergând pe hol. Era exact ca un film. Eu aproape plângeam, iar tu fugeai după mine ca să îmi explici minciuni și scuze. Mă prinzi de mână și mă oprești: "Îmi pare sincer rău că nu am ajuns sau că nu ți-am zis printr-un SMS, a trebuit să o iau pe mama de la analizele de sânge. Imi pare sincer rău".
Am ridicat privirea din pământ cu ochii ușor umezi și te-am întrebat: "Ai făcut asta ca să râzi de mine?" Te-ai uitat speriat și ai dat negativ din cap. "Pentru că par dură dar sunt sensibilă."
M-am pus pe jos, apoi m-ai urmat.
M-ai întrebat de ce mă afectează așa tare că nu ai ajuns. A trebuit să neg că sunt îndrăgostită de tine, asa că am zis că nu suport prietenii falși. Ai zâmbit, m-ai ajutat să mă ridic, și m-ai luat în brate. În secunda aia, mintea mea era goala. Doar un ecou ce se auzea zicând "Nu-mi da drumul.". Te-ai desprins din îmbrățișare si m-ai condus la clasa.

Cu drag, fata care te iubește...