babegirl - hs.

Chapter 01 - Mr. Styles.

Din perspectiva Bellei.

Mă trezisem de câteva ore bune. Azi trebuia să îl cunosc pe fratele mamei. Am auzit atâtea despre el, dar nu l-am văzut niciodată.
Harry este un profesor foarte bun de biologie. Mi-a promis că mă va ajuta să mă ridic la un nivel puțin mai mare.
Voi începe pregătirile cu el în scurt timp și chiar sper să ne înțelegem. Am emoții pentru că în câteva minute va trebui să plec cu mama acasă la el.

- Bella, ești gata, scumpo? Aud vocea mamei, am tresărit și m-am ridicat de pe canapea.

- Da, mamă, de acum 2 ore.

- Scuză-mă! Haide, să mergem, Harry este un om destul de ocupat, nu are timp de pierdut.

Acestea fiind spuse, am ieșit cu mama din casă și am urcat în mașină, în locul meu din dreapta. În timp ce mama a urcat pe locul șoferului, în câteva secunde, plecând.

- Mamă, de ce nu mi-ai vorbit niciodată despre acest Harry? De ce n-am știut că tu ai un frate?

- E o poveste mai complicată, nu avem timp de ea acum.

- Încă ai impresia că sunt atât de mică încât să nu vă înțeleg problemele?

- Bell, unchiul tău a intrat în probleme cu 2 ani în urmă de a te naște tu, a avut probleme cu poliția și alte rahaturi de genul ăsta. Așa că eu și bunicii tăi am făcut orice ca să îl ținem cât mai ascuns. Și-a schimbat look-ul și tot ce a mai fost nevoie ca să aibă o viață normală.

- Ău, stai, derulează, probleme cu poliția? Ce a făcut?

- Uite cum facem, te împrietenești tu cu el și îl întrebi de toate astea. Sfârșește dialogul în momentul în care a parcat în fața casei lui.

- Ok, ciudato ... Am ieșit din mașină și am înaintat după ea, spre porțile mari, ce ascundeau o vilă uriașă, cred că avea vreo 3-4 etaje dacă nu mă înșel.

De unde poate avea un simplu profesor atâția bani? O curte mare, acoperită de verdeață și puteam să jur că în spatele casei avea o piscină și tot luxul necesar.

Am așteptat ca porțile să se deschidă, apoi am intrat și m-am îndreptat spre ușă împreună cu mama.

- Ai grijă cum te comporți cu Harry, nu-l provoca, se enervează destul de repede și nu gustă niciun fel de glumă. M-a avertizat mama.

- Uhm, deja nu-mi place de el. Mi-am dat ochii peste cap și am bătut de două ori în ușă.

Am auzit decât un " intră " așa că asta am făcut, dar bineînțeles, în spatele mamei.
Imediat ce am intrat în casă, mi-am ridicat privirea din pământ și am dat de o pereche de ochi verzi, perfecți și o expresie indiferentă a feței. Am înaintat spre el, întinzând mâna spre el.

- Bună, eu sunt Bella, nepoata ta! Iar tu ești drăguț! am spus ultima parte fără să o gândesc deci presupun că am reacționat ca o disperată. Uhm, scuză-mă. Obrajii mei deja prinseseră o culoare roșie, dar slabă, deocamdată, așa că mi-am întors privirea spre mama, care mă privea amuzată.

- Ma bucur să te cunosc, cred ... A răspuns sec, menținându-și aceeași privire. Mă întreb dacă omul ăsta a zâmbit vreodată în viața lui.

- Păi, am să vin să o iau pe Bella mai târziu, spor la învățat, puiule! Mi-a sărutat fruntea, apoi s-a retras și a plecat.

- Deci, Harry, nu?! Știi, mama nu prea mi-a zis lucruri despre tine, mă întrebam dacă ...

- Mr. Styles pentru tine, scumpete. M-a întrerupt apoi s-a așezat pe fotoliu. Ia loc. Mi-a făcut semn spre canapea, iar eu m-am așezat.

Da, nu-mi place de el, este atât de intimidant și indiferent și știe să facă o fată să se simtă prost.

- Mr. Styles? Serios? Fie, cum vrei tu. Să folosesc și pronumele de politețe?

- Ai putea încerca!

- Era o glumă! Învață-mă mai repede biologie să terminăm odată cu asta.

- Pentru început, spune-mi ce medie ai avut semestrul ăsta la biologie.

- Nu foarte mare, 6,85.

- Bella, îți bați joc de mine? O să-mi ia ani să te învăț.

- Stai liniștit, prind destul de repede, Styles ...

Mi-am lăsat capul în jos, pentru a nu fi obligată să-l privesc din nou în ochi. De ce naiba se comportă așa? E mai ciudat ca mama.

- Ok, să vedem ce știi, îți voi da un test grilă, să văd la ce nivel ești. Apoi ne apucăm de treabă.

S-a ridicat, îndreptându-se spre birou, de unde a luat o foaie și un pix, și mi le-a așezat pe masa din fața mea.

- Succes! Îmi spui când termini. S-a așezat la loc pe fotoliu iar eu am aruncat un ochi pe foaia aia, pe care erau scrise vreo 50 de întrebări.

" Sper să mori în chinuri, Styles! " au fost cuvintele care mi-au trecut prin cap, dar evident, nu le-am spus cu voce tare.
Am luat pixul de pe masă, începând să rezolv încurcăturile alea. De fapt, pe cine păcălesc? Doar citeam, încercând să pară că știu ce fac, dar adevărul e că răspunsurile le încercuiam la nimereală.
Peste aproape jumătate de oră am lăsat pixul jos, l-am privit insistent, în speranța că va observa, dar am sfârșit prin a tuși artistic, pentru a-i atage atenția.

- Am terminat! I-am întins foaia, apoi am așteptat rezultatul final.

Îi priveam trăsăturile bine conturate, apoi buclele, oh, buclele alea, aș fi plătit doar ca să mă lase să mă joc puțin în părul lui.

- Ok, ai reușit să faci 46 de întrebări din 50. E destul de bine. A zâmbit și ... Stai, a zâmbit?! Wow, evoluăm.

Și nu pot să cred că am nimerit 46 de întrebări, doar punând niște variante la nimereală.

- Ce urmează acum? Am întrebat destul de serioasă, apoi s-a ridicat, apucând o carte cu 2 degete și s-a așezat lângă mine.

În momentul de față eram lipită de el și aveam o grămadă de fluturași în stromac, și începusem să tremur mai rău ca un telefon dat pe vibrații.
În scurt timp, mi-a făcut semn să fiu atentă la el și a început să-mi explice.
Încercam să fiu atentă la ce explica și să-mi bat capul să pricep ceva, dar mă tăiaseră toate transpirațiile, numai din cauza lui, ce avea dacă rămânea pe fotoliu?! Îl auzeam și de acolo.

- Bella, ești atentă? Îi aud vocea groasă, dar totuși drăguță, apoi tresar.

- Uhm, d-da, sunt, încerc să mă prind.

- A da? Ce-am zis acum câteva secunde?

- " Bella, ești atentă? " am repetat după el, sperând să treacă peste discuția asta mai repede.

- Concentrează-te, nu vreau să-mi bat capul cu o pierdere de timp ca tine. Încearcă măcar să reții ce e important.

Pierdere de timp, mi-a zis că sunt o pierdere de timp. Ok, am mai suportat și alte jigniri mai grave ca astea.
Am încercat să fiu atentă la ce spunea, dar era doar chineză pentru mine.

- La dracu, Ha.. Mr. Styles. Las-o baltă, n-o să pricep nimic. Am izbucnit și m-am ridicat de pe canapea, plimbându-mă într-un mod alert în living.

- Ce este atât de greu în biologia asta, Bella?

- Totul, de la A la Z. N-am înțeles și n-o să o înțeleg niciodată.

- Bun, vrei să schimbăm modul de predare?

- Există și alt mod de predare?

- Haide să vedem.

A închis cartea, azvârlind-o pe canapea, apoi s-a ridicat și se apropia de mine într-un mod ciudat, cu un rânjet destul de pervers pe față.
Inima începuse să-mi bată din ce în ce mai tare, dându-mă în spate, până am simțit că m-am lipit de peretele rece.
Mi-a prins ambii obraji cu o singură mână, făcându-mă să-l privesc în ochi.

***