babegirl - hs.

Chapter 04. - His obsession

- Vei renunța la el acum?

- Da, daddy, voi renunța la el! S-a ridicat, așezându-și fusta. Revenind la realitate, nu mai face asta în viața ta!

- De ce? Doar ai zis că ți-a plăcut și în plus ai zis că vei renunța la el pentru mine. M-am ridicat, privind-o acum de sus, pentru că Bella a mea era o minionă drăguță.

- Am spus-o doar pentru că se potrivea în contextul ăsta. Și-a lăsat capul în jos dar am avut grijă să îl ridic cu două degete și să-i zâmbesc.

- Și eu de ce nu te cred?

- Pentru că ...

- Haide, Bella, nimeni n-o să-ți facă nimic, doar noi doi vom știi. Am șoptit, mângâindu-i încet obrazul.

- Nu, Harry, nu vreau asta! Ai idee ce se va întâmpla dacă va afla mama?!

- Ei bine, nu-mi pasă ce va spune mama ta, ok?! Tu ești și vei rămâne a mea! Mi-am încruntat sprâncenele prinzându-i puternic încheieturile.

- D-dar ...

- Nici nu vreau să aud vreun cuvânt din partea ta, domnișoară! Am forțat-o să se așeze pe fotoliu, eu aplecându-mă deasupra ei, având acumbuzele aproape de ale ei.

- Harry, te rog ... Respirația ei era din ce în ce mai greoaie iar vocea îi era foarte înceată.

- Ți-am spus că nu vreau să te aud. Am răspuns încruntându-mă, i-am dat drumul încheieturilor iar în secunda următoare i-am sfâșiat cămașa mulată pe care o purta, lăsând-o doar în sutien.

- Ce faci?! Nu ți-a ajuns mai devreme?

- Nu, babe, e rândul tău acum și vreau să te privesc în toată splendoarea în timp ce faci asta!

- Nu am de gând să fac nimic, să știi! Mi-a urlat în față, privindu-mă de parcă ar fi vrut să mă omoare.

- Nu te prosti, scumpo, o să faci ce vreau eu. I-am zâmbit, ajutând-o să se așeze în genunchi în fața mea.

Vedeam cum începea să-și piardă din tupeul pe care îl avea cu câteva secunde înainte. Dar doar câteva minute a durat, acum era deja în picioare, omorându-mă din nou din priviri.

- Nu am să mă înjosesc în felul ăsta! A urlat, făcându-mă să-mi pierd răbdarea.

- Ok, nu voiam să apelez la varianta asta dar nu-mi dai de ales! În câteva secunde era deja aplecată deasupra mesei din sufragerie.

I-am ridicat fusta, lăsându-i fesele descoperite. Am privit câteva secunde, mușcându-mi buza inferioară, în timp ce mi-am scos cureaua de la pantaloni, îndoind-o, apoi, fără să mă gândesc de două ori, am început să aplic lovituri peste fundul ei, care se înroșea puțin câte puțin.

Din perspectiva Bellei.

- Au! Harry oprește-te! Lacrimile începuseră să-mi curgă pe obraji, strângând marginile mesei în mâini, dar rugămințile mele erau în zadar, loviturile de înmulțeau, odată cu lacrimile mele.

- Taci dracului, Bella! O să te las în pace când o să asculți ce îți spun! A urlat, cuvintele lui zgârindu-mi timpanele.

- O să fac tot ce vrei tu, dar oprește-te, te rog! Nici nu mai realizam ce spun, voiam doar să se oprească.

Mi-am deschis ușor ochii când n-am mai simțit lovituri și am încercat să mă ridic, însă picioarele îmi tremurau ca două jeleuri, făcându-mă să cad imediat. Începând să plâng mai rău ca până acum.

- Haide, Bella! Nu m-am oprit ca să te văd cum plângi, ci ca să văd de ce ești în stare! Așa că mișcă-te! Și-a încleștat mâna în părul meu, întorcându-mă cu fața la el în timp ce își dădea boxerii jos.

Obrajii mei se înroșiseră și din instinct mi-am acoperit ochii cu palmele iar el s-a așezat pe canapea, făcându-mi loc între picioarele lui.

- Lasă-mă, Harry ... Mi-e frică, nu vreau să fac asta, te rog ...

Lacrimile mele se îndeseau dar lui nu-i păsa, el avea nevoie doar de această plăcere sexuală din partea mea. Nu-mi doream decât să îl trăznească un fulger chiar acum și să scap de chinul ăsta.

- Nu mă face să repet a mia oară, copilo!

Îmi apropia capul din ce în ce mai mult dar i-am strâns membrul în mână până când a țipat de durere, apoi m-am ridicat, fugind spre ușa de la ieșire, pe care am deschis-o, ieșind și fugind unde am văzut cu ochii.
Am ajuns undeva în pădure, oprindu-mă din alergat, acum gâfâind. Mi-am tras fusta in jos, asezand-o, dar abia acum am realizat că doar sutienul îmi mai acoperea pieptul. Fuck.
M-am așezat lângă un copac, strângându-mi picioarele la piept, dând frâu liber lacrimilor pe care le țineam în mine.

***

Da, știu, cam scurtuț, dar am vrut să postez în seara asta. Nu am mai postat de mult și voiam să o fac acum.
Sper că va plăcut și vă reamintesc de cartea Anonymous Messages la care voi posta în curând, dar asta depinde doar de voi, vreau păreri la prolog, să știu cum vi se pare, nu vreau să lucrez degeaba la el.
Mulțumesc mult pentru voturile și lecturile voastre! Vă iubeesc! ❤️