Noi

Copilaria

Nu pot spune ca sunt mai diferita de toti ceilalti, sau poate putin, asa doar putin, dar despre asta am sa scriu ceva mai incolo,acum ar ajunge sa spun doar ca am avut copilaria fiecarui copil, cu doi parinti influenti din mica comunitate a Reghinului, judetul Mures
Mama... ohh daa! Mama mea draga, o adevarata doamna, profesoara de limba romana(actualmente directoarea scolii in slujba careia se dedica de mai bine de 20 de ani),mi-a facut copilaria "haos" cu temele, si lecturile de vacanta.
Tata?.. ehh si tata, mereu cumva a fost numai tata centrul universului meu, omul bland atat in glas cat si in fapte, de profesie "multi ani" director la fabrici de incaltaminte, cunoscuse viata pe toate planurile de sus pana jos si invers. Si mai apoi Fratele meu " dracusorul" kit ca e mai mare ca mine cu un an, care m-a torturat in fel si chip cu " te spun  mamei", fata de care nu aveai cum sa faci o boacana. scumpa mea familie! Astazi suntem "mari". Mari pentru ne-am realizat. pentru ca cineva a plecat la ceruri si am simtit durerea, dar am si invatat. Mi-e atat de dor de voi!
Am omis voit sa ma introduc pe mine de la inceput deoarece familia a fost universul meu din totdeauna, acum, sa fie si despre mine. Sunt micuta familiei 1.68 m inaltime, spuneam "micuta" pentru ca fusesem mica inca de la nastere din povestirea tatei, intro noapte din Martie, la orele 1, intrun salon urat, murdar si vai de lume din Spitalul Sighisoarei, mama plangand de dureri si el (tata) tinadu-si in palme fata de 850 de grame, adica pe mine, un pui de suflet " transparenta si inca neterminata". Haosul se instalase pe holurile spitalului cand tata apuca pe doctor de gulerul camasi intreband in disperare:
-va trai?
Doctorului cautand probabil raspunsul in tavan spuandu-i tatei ragusit :- Facem ce putem
E prima scena pe care am aflat-o la 16 ani, din nou intrun cabinet "cu doctori", din nou alt spital de data asta la Reghin, ca mai apoi dulcea mea copilarie sa fie un fel de ping-pong intre spitale :Reghin - Targu Mures - Bucuresti   
Bine inteles nu aveam de unde stii pe atunci ca spitalul imi va deveni a doua casa,  in fel de centru de alimentare a  vietii mele..speriata  si  confuza cand ai mei parinti au fost nevoiti sa ma lase in Spitalul Judetean Targu-Mures mai bine de o saptamana pentru analize de control,  ma simteam oarecum parasita si nu intelegeam de ce eu. Sunt 17 ani de atunci,  de cand la fiecare 3-4 luni  ajung acolo.
Am avut si copilaria fericita cu plecari la munte si cabane care incepeau undeva din Iunie cand " ne uita Dumnezeu"  pe drumuri si reveneam in Septembrie, la timp pentru a ne face temele de vacanta. Cand ai mei alergau nebuni prin magazine sa ne cumpere rechizite scolare "de fete si baieti" chiar daca eu sustineam " sa fie la fel",  mama era cea care le cumpara la fel, se asigura sa fie toate in numar egal si la fel de scumpe , dar nu la fel colorate, pana cand in clasa a 5-a a hotarat sa fie cele "clasice"  sa nu mai fie motive de cearta... buna hotarare!
Asadar am avut si mingi si masinute si papusi care sfarseau iremediabil fie fara maini sau picioare, fie uitate in pungi, cutii si alte cele pentru ca nu reprezentau marea mea pasiune. Masinutele le am si in ziua de azi,in numar de vreo 20-30, celebrele machetute de metal in diferite culori cu care ma jucam, recunosc, mai mult ca fratele meu, le parcam in garaje imaginare aflate sub nu stiu ce fotoliu sau dulap.
Apoi sa mai fie si partea de copilarie traita la bunicii din Gornesti. cu bunica si ea profesoara si bunicul medic veterinar. Partea feminina a familiei mele a fost mereu rezervata profesorilor, destin pe care trebuia sa-l urmez si eu, dar nu a fost sa fie. Am fost o vereme de partea bunicului cu "veterinaria"  salvand pisicii si cateii gasiti pe strada, de te miri pe unde, si aducandu-i bunicului spre a-i ingriji,  si care normal sfarseau in libertatea ce li se cuvine nu mai departe de a doua zi, cu replica"au fugit" sau "a venit cineva dupa..." Offff,  dragi imi sunt toate aceste amintiri !!