Noi

Ceva din Adolescenta

Timpul trecuse cand anii copilariei ramasera in urma. Acum venise timpul responsabilitatilor,ai mei parinti asteptau"acea sclipire" de om mare, cand masinutele si jocurile se intamplau din ce in ce mai rar, sau erau pe locul doi, si poate mai departe.
Tata primise un post bun de director la o fabrica de incaltaminte in Toplita, celebra pe atunci firma Carmens( imi aduc bine aminte si acum reclama tv), inclusiv apartament de serviciu, iar eu foarte mandra de el tinusem sa le spun colegilor de scoala inca de a doua zi, ce tata faimos voi avea. Asta insemnase pentru el marea realizare "sa fii cineva" si nu e vorba de bani, ci doar de mandria de a lucra in marele imperiu al unui bogatan italian.
Sfarsitul de saptamana incepea sa se imparta o data la Toplita, o data acasa. Plecam vinerea dupa scoala, impreuna cu fratele meu, abea daca apucam sa mancam ceva inainte si numai cu promisiunea in fata mamei ca temele pentru luni era facute din timp. Offf !! privirea mamei cand ne urcam in tren, privirea aceea de mama cu sufletul la gura ca nu cumva, Doamne Fereste, puii ei sa pateasca ceva in drumul de 2 ore si ceva. Era atat de frumos! lungul drum era serpuit taitat la un cot de inaltele creste muntoase,pe vaile Muresului, din care ici colo apa isi sapase iesirea la lumina creand adevarate cascade,trenul suiera salutand parca fiecare comuna si mic catun de suflete muncitoare, ce  atunci la orele amiezii erau deja satule de munca campului, sfarsind la umbra unei "capite" de fan, casele oamenilor fie aliniate fie rasfirate in care cu privirea puteai intra aproape pana la masa: usi deschise, haine puse la uscat, gramezi de lemne ce asteptau iarna, orataniile curtii misunand peste tot si dulaul... daa! el dulaul feroce care fugea pe langa tren cu gandul ca " il prind eu pe intrus", la a cata incercare sa fi fost?... saracul !! Era parca o alta lume, uitandu-ma pe geamul vagonului priveam marea de munti cu valuri de padure cu stanci, si mai jos ape... de pus in rama!Asa e toata Valea Muresului.In lentul lui mers trenul trece si printr-un tunel pe care l-am cunoscut in cel mai urat mod posibil,fratele meu plecand din vagon cu exact un minut inainte ca trenul sa patrunda in bezna,ramasem cu ochii impietriti in geam cautandu-l in cateva bombaneli,iar el aparand imediat ce lumina inunda din nou vagonul
-Ce ai patit sor'mea?,ti-a stat inima oleaca? replica urmata de hohote de ras
-Lasa ca ajungem noi la tata! Raspundem eu,si intradevar cearta a fost una in genul celor drastice si parintesti"- Nu mai lasa copila singura in tren" spunea vocea hotarata a tatei.

Si despre Toplita as zice ca e pe cat de mica pe atat de frumoasa,eiii ! si mai in sus asteapta Bilbor locul unde mama s-a nascut, iar mai apoi Borsec (da! Bine cunoscuta apa de Borsec)
Weekend-ul la Toplita insemna multa relaxare si voie buna,In ordinea evenimentelor ,era cam asa : vinerea cum ajungeam tata ne astepta in mare parte cu cumparaturile gata facute,pentru cate o portie buna de cartofi pai si peste. Sambata era ziua plimbarilor,dimineata vizitam fabrica,ca mai apoi la 11 cel tarziu sa fim deja acasa sa mancam"amiza" iar mai apoi s-o tulim la Borsec,de unde ajungeam pe la vreo 5 dupa-masa inapoi"numai buni" de umblat Toplita intro plimbare de seara.Duminica era ziua cand tata si fratele meu discutau d'ale barbatilor treburi iar eu aveam sarcina de a pregati ceva de mancare,era ziua plecarii..trist!