Noi

Sanatate sa fie ...

  Sanatate sa avem cu totii pentru ca e singurul lucru care nici nu costa nici nu se poate cumpara cu bani.Daca o ai intreaga e bine sa o mentii asa,daca e pe jumatate atunci te duci la specialisti sa te"repare",nu pentru ca ai fi vreo masinarie,doar ca ei se pricep mai bine .
La acei specialisti am fost si eu de atatia ani deja, 16 mai exact,la Institutul de boli cardio-vasculare si transplant Targu Mures, ..chiar este, un bloc spital de 10-11 etaje in 4 colturi in forma de cruce a sanatatii, un bloc de oameni in halate fiecare specialist in meseria lui,un bloc de personal auxiliar ..un numar infinit de camere,saloane si holuri.
Al meu salon e de regula 10.045  si e doar etajul 7,Hemtologie sectia Medicala 1, aici apaream intr-o primavara,speriata ghem cu un bagaj pregatit de mama,adus de tata ..eu adusa de nevoie.Alta lume,s-a dus lumea copiilor cu jucarii,televizor si cu doamne dragute foc,aici  6-7 paturi cu tot atatea doamne in ele care de regula citesc sau discuta meniul zilei,sau despre familii.
Tata m-a lasat acolo in mijocul a nicaieri în  nicaieri, intr-o lume total schimbata..Mi-am despachetat cateva lucrusoare si am fost invitata sa-mi iau in primire patul cel de la geam,noroc ca a fost la geam! dincolo de el puteam evada oricand in lumea de afara .In nu stiu care moment si-a facut aparitia un doctor insotit de  doua asistente.el parea foarte grabit,atat de grabit incat parca era intro cursa, a facut repede o tura de salon apoi s-a oprit la mine:
-Sunt doctor Macarie,Macarie Ioan,cu cine am placerea ? era tanar pe atunci dar tineretea palea in fata atator ani de experienta,aveam sa aflu ca e medic de prima mana in ramura de Hematologie,instruit si scolit in Bucuresti de prof.Coriu,si mai apoi luat in "armata"doctorului prof. univ.Oltean Galafteon (ce nume impunator).S-a intins catre una din asistentele sale care il urmau in cel mai iute mod posibil,a cerut o foaie, a notat ceva,apoi m-a privit. Mi-am spus numele frumos si raspicat in timp ce el probabil verifica veridicitatea acestui lucru
-Bine,spuse el ..vei ramane aici o perioada.Nu cred ca am inteles exact ce spunea desi era timpul deoarece eu mai vazusem atatia medici si spitale pana atunci ,si totusi, din nou .Il cautam pe tata din priviri,el fiind mai mult ca sigur pe hol,cu inima cat un purice ,asteptand sa afle un verdict final .Verdictul a venit dupa cateva zile si un set de analize de sus pana jos,bietul tata,cred ca a plans mult .
Era un fel de Anemie la care nu ii gaseau inca un nume adevarat,asta pana cand un test de genetica avea sa-i dea Sideroblastica (prea putine celule rosii in sange) si de aici a inceput lungul drum cu internari odata la 3-4 luni ,ba mai mult ,o splina mult prea mare nu ma lasa acasa decat cate 2 saptamani .
Teste peste teste.si iar teste si in final s-a hotarat sa scoatem splina cea netrebnica intro zi de joi 10.10.2010,medicul mi-a dat  instiintarea de cu seara ca  pe urma sa ajung la sectia de chirurgie a doua zi.Asa s-a si intamplat, a doua zi la ora 9 s-a facut mutarea ca la ora 10 sa inceapa operatia.
Emotii? nu !  A fost pentru prima data in viata cand nu am avut emotii pentru mine,ci pentru ai mei,lasati acasa..O asistenta draguta m-a condus jos pe sectia Bloc Operator unde aveam sa mai astept inca 2 ore pana la operatia propriu-zisa .Doua ore in care am stat cu mine de vorba si mi-am propus ca daca o fac pe asta,nimic nu ma mai invinge,facusem pe atunci o intelegere cu Dumnezeu sa raman aici si el sa-mi dea tot ce v-a dori in viata .
Operatia a fost lunga de vreo 8 ore si aveam sa aflu mai apoi ca cei 8 medici si asistente au dus o munca colosala de 3 ori cu mine si pentru mine,dar a decurs bine si m-am trezit a doua zi . Recuperarea a fost si ea grea la randul ei, 4 luni in care am reinvatat sa merg,sa mananc, sa toate cele dar un moment il tin bine minte si acum . Eram la vreo 3 saptamani dupa operatie si nu stiu cat de multi cunosc faptul ca dupa o operatie de asa natura vei plange intro zi.Da! vei plange cum nu ai plans niciodata fara un motiv prea real. La mine a fost o pisica pe care o aveam in vremea aceea si mi sa parut ca acea pisica la cele 6 luni ale ei era prea mica si prea"subtire", si am plans de vai mama ei de saraca pisica mica . Tata ma averizase cu ceva vreme in urma de asa ceva dar eu nu am luat in seama.S-a intamplat si la mine
De atunci au trecut ani multi .acelasi Macarie ,acelasi spital ,acelasi oras
In final sunt recunoscatoare lor tuturor, o jumatate de sanatate am .cealalta jumatate se repara :)