Atingeri Interzise

Capitolul 5 - Dezastru

A doua zi de dimineață, Aimee azvârli deoparte cearceafurile și ieși pe balcon. Nu reușise să închidă un ochi toată noaptea. Gândurile ei oscilau fără încetare asupra ipotezelor în legătură cu ce-ar putea Dean să facă azi. Văzuse determinarea din ochii lui cu o seară în urmă. Era pus pe fapte mari, îl cunoștea suficient de bine cât să știe că atunci când își punea ceva în cap, făcea pe dracu'-n patru și reușea. Dar acum nu mai era singur în situația asta, era implicată și ea. Nu că ei i-ar păsa. Era sigură că nici fratele ei, nici tatăl ei și nici bunicul ei n-ar fi atins-o c-un deget. Pe Dean pe de altă parte...

Se sprijini de balustradă și privi în curte. Dean era la țarcuri, încercând să îmblânează una dintre noile achiziții ale lui James. Privi absentă spre el. Era la pieptul gol, stând în șa și încercând să-l facă să se obișnuiască cu călăritul. Blugii i se mulau pe coapsele puternice. Își miji ochii privind atentă pieptul lui. Chiar și de la distanță îi putea distinge firele negre de păr și sfârcurile închise la culoare. Soarele îl biciuia nemilos, iar sudoarea i se scurgea pe față. Părul îi transpirase, iar el și-l dăduse pe spate. Dar chiar și umezit stătea tot cum voia el, nu cum era așezat.

Intră înapoi în cameră și se așeză pe scaunul măsușei de toaletă, privind patul nearanjat. Starea ei de spirit era la fel de bună ca a unui fost schior paraplegic. Înainte de întoarcerea lui Dean Wild, viața ei era atât de simplă. Avea o relație stabilă cu Tyler, urmau să plece la colegiu împreună și apoi să se căsătorească. Dar Dean îi dăduse toate planurile peste cap, răsturnându-i viața cu totul ca un uragan. Crezuse că-l iubea cu toată ființa ei pe Tyler. Și în fond, cum să n-o facă? Era cel mai frumos burlac actual din zonă; tânăr, irezistibil și cu avere. Nu se îndoia nici de potența lui, auzise destule șuete prin oraș înainte ca ei doi să formeze un cuplu. Dar se îndoia puternic că-n el mocnea pasiunea și dorința lui Dean.

Nu stârnise în ea focul pe care Dean reușea de fiecare dată să-l aprindă cu atâta ușurință. De fapt, dacă stătea bine să se gândească, nu se sărutase niciodată cu Tyler așa cum o făcea cu Dean, sau mai bine zis, Tyler nu o sărutase niciodată așa cum o făcea Dean. Corpul îi vibra la fiecare atingere a lui. Era conștientă de prezența lui lângă ea. Nu avea nevoie să-l vadă sau să-l audă. Pur și simplu știa că era acolo, lângă ea, fie cu ea, fie privind-o fix. Avea un al șaselea simț în legătură cu el. Iar asta era încă din copilărie. Nutrise o iubire de adolescentină față de Dean, însă nu sperase niciodată la nimic. Nu-și făcuse iluzii deșarte. Și iată că acum trăia realitatea. O realitate crudă, în care nici ea nu știa ce poziție să adopte. Cea de arici spinos sau de femeie caldă.

Tyler o numise femeie rece. Își demonstrase sieși că nu era rece. Totul conta de cel care aprindea focul; iar Tyler nu era acel ceva ce avea nevoie Aimee. Sărutările lui Dean erau cele care o trezeau la viață, atingerile lui erau cele care o făceau să fiarbă, prezența lui era cea care o ținea mereu în alertă.

Se aplecă în față și-și sprijini coatele de genunchi și bărbia în palme. După cum își zisese mai devreme, viața ei devenise un haos. Făcu un duș lung, iar când se întoarse în cameră patul era deja strâns și aranjat. Își îmbrăcă chiloții și sutienul, apoi își scoase din șifonier o rochie lungă de-un albastru pal. O așeză pe pat și-și pieptănă părul. Ușa se deschise. Se uită stană de piatră către intrus. Dean stătea în prag cu mâna pe clanță, măsurând-o din cap până-n picioare. Avea pieptul dezgolit, iar cămașa îi era îndesată la șold, în pantaloni. Tranpirația i se scurgea de pe păr pe gât și mai apoi spre pieptul acoperit cu un strat subțire de păr aspru. Deschise ușor buzele și lăsă un val de aer cald să-i năvălească din piept. Imaginea ei aproape goală privindu-se în oglindă îl turba de-a dreptul. Sau mai bine zis, îl chinuia lent și sigur.