Capitolul 1 - Disperare Trupească

3.3K 218 30
                                    

Se trezi cu o migrenă îngrozitoare. Cât băuse noaptea trecută? Oftă și-și trosni gâtul afundat n pernă. Rămase în pat strângând mai bine în brațe sursa de căldură. Era atât de cald și confortant. Se întinse mai bine pe partea stângă cât să-și dezmorțească oasele și se lipi mai mult de corpul cald ghemuit în brațele lui. Deschise brusc ochii. Corp cald? Cu un nod în gât și privind în gol peretele din fața lui, verifică pe sub pătură corpul de lângă el. Era o femeie. Goală. Și încă una foarte bine dotată.

Noaptea trecută se îmbătase atât de rău încât reușise să agațe o femeie fără să-și amintească? Dar își amintea. Întunericul, corpul, mâinile lui pe ea, respirația ei dulce cu mireasmă de floare. Privirea lui se îndreptă spre părul lung șaten deschis care domnea pe pernă în jurul capului ei. Luă o șuviță între degete și rămase cu ea studiind-o. Doar nu era...

Cu o smucitură rapidă se ridică în șezut și-i prinse maxilarul în palmă, întorcându-i fața spre el, punând-o și pe ea în șezut. Ochii ei buimăciți de somn îl priviră brusc alarmați. Aimee.

Rămase nemișcat. O mie de gânduri îi treceau prin minte, iar trei sferturi erau numai blesteme la adresa lui. Se culcase cu ea. Cu fata lui Jared și Kendra. Cât de depravat putea fi?!

Sub privirea ei fixă se ridică brusc din pat, cât era el de înalt. Aimee îl privi perplexă. Asta da trezire de dimineață. Îl urmări dând ocol patului și înșfăcând blugii pe care-i puse pe el fără să se mai sinchisească să-și caute chiloții. Spumega de nervi, iar durerea de cap nu-i dădea pace. Cu cizmele în mână și cămașa aruncată pe un umăr, ieși ca o furtună din cameră, trântind puternic ușa în urma sa. Se minuna singur că nu avusese un atac de cord.

Aimee rămase nemișcată în pat, analizând lucrurile petrecute noaptea trecută. Încă îi simțea atingerile pe piele. Încă-i amintea buzele pline atingâdu-i corpul. Se bărbierise pentru nunta Deborei, așa că nu-i iritase pielea. Dar și-ar fi dorit s-o facă. Și-ar fi dorit să lase semne pe corpul ei, semne care să-i amintească constant de prezența lui. Însă nu era nevoie. Locul dintre coapse îi pulsa și simțea o ușoară usturime. Chiar și fără să vrea să se gândească, corpul ei tot îi transmitea faptul că un corp străin o vizitase.

Fără tragere de inimă se ridică din pat, strângând plapuma subțire în jurul ei și merse spre fereastră. Trase draperiile albe transparente și privi soarele ce domnea falnic pe cer. Probabil că era deja amiază. Se întoarse spre pat ca să-și îmbrace hainele. Rămase privind încruntată așternuturile. Cearceaful de pe pat era pătat de sânge. Fără să mai stea pe gânduri îl trase de pe pat, se îmbrăcă și merse în camera ei. Îndesă cearceaful murdar undeva în fundul dulapului și merse să facă duș. Avea noroc că nu dăduse de nimeni, dar ținând cont că avea camera alăturată pe același culoar cu Dean, șansele ca cineva s-o fi prins erau minime.

Se simțea obosită. Nu fizic, ci mintal. Despărțirea tumultoasă de Tyler o dezechilibrase psihic din câte-și dădea seama, de se lăsase pradă în brațele lui Dean fără să-i pese de consecințe. Dar oare aveau să fie măcar consecințe? Firește că aveau să fie. Spre exemplu, dacă se întâmpla ca Jared să afle ce se petrecuse noapta trecută între ea și Dean... ei bine, el avea să fie la morgă, iar ea într-un salon de reanimare. Dar nu regreta. A dracului să fie dacă regreta măcar o secundă ce făcuse noaptea trecută. Dacă ar fi putut, ar face-o din nou, fără ezitare. Numai când își amintea clipele de neuitat din acele momente inima i se strângea într-un ghem de nervozitate. Era un amalgam de sentimente.

Iar acum era momentul crucial când se întreba: care erau sentimentele ei față de Tyler, din moment ce nu avea nici cel mai mic sentiment de vinovăție pentru că noaptea trecută ,,evadase" în brațele lui Dean? Era o întrebare la care nu avea răspuns. Nu era loc pentru Tyler în mintea ei momentan. Locul suprem era deținut de Dean la secțiunea de prioritatea zilei. Își luă o pereche de blugi vechi, un maiou alb strâmt și-și puse o cămașă veche și lălâie în carouri pe care o lăsă descheiată. Își luă cizmele de călărie și porni spre grajduri. Avea nevoie să se desprindă de toate astea. Voia să se gândească. O luă prin bucătărie de unde înhăță un măr de pe masă și ieși prin spate.

Atingeri InterziseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum