Departure {Got7}

Nu stii sa faci ramen?!

-Prieteni? Credeam ca ma urasti!
-Mi s.a parut ca esti cam tembela la inceput, adica,
stateai si te uitai la niste discuri amarate, ati fost date afara de la un hotel de lux, in mintea mea ati dat si foc la vreo ceva, v.ati pierdut si ati intrat in belele din prima zi, te.ai impiedicat de mine. Zice amuzat
-De unde stii ce s.a intamplat in prima zi?
-Youngjae si Yugyeom au fost nevoiti sa va urmaresca.
-Sa ce? De ce?
-Directorul a fost atentionat de cineva de la agentia voastra ca e posibil sa va plimbati de nebune pe acolo si sa va pierdeti asa ca i.a trimis pe Yugyeom si Youngjae dupa voi. Youngjae a fost cel care v.a scos din multimea aia iar Yugyeom a fost cel care a vazut scena cu taxi-ul.
-Aissh! Oamenii astia sunt absolut incredibili. Zic trecandu-mi mana prin par
-Da da, cum spui tu, hai sa mancam!
-Ce?
-Imi e foame si de obicei nu mananc singur.
-Nu. Zic serioasa
-De ce? Nici daca te rog frumos? Zice cu o fata de catelus plouat.
-Nup. Zic si zambesc diabolic.
-Haaaaaaaai!
-Zici ca esti un copil de 5 ani care face mofturi in magazin. Zic uitandu-ma la el.
-Nu esti prea amuzanta. Mai degraba stateam cu prietena ta. Zice uitandu-se insistent la mine
-Imi pare rau ca te-ai pricopsit cu o pacoste flamanda ca mine.
Si ies din camera mergand spre bucatarie. Mark era in spatele meu si spune:
-Cine ajunge ultimul in bucatarie prepara ramen.ul! Si incepe sa fuga.
-Sa stii ca nu stiu sa fac ramen! Tip eu in timp ce fug langa el.
Se opreste dintr.o data si spune:
-Cum adica nu stii sa faci ramen? E mancarea de baza aici.
-Abia de stiu sa.mi fac cartofi prajiti. Zic eu
-Atunci o sa te invat ca sa poti sa.mi faci data viitoare.
-Cum adica data viitoare?! Zic facand ochii mari.
In bucatarie ma asez pe un scaun si deschid telefonul. Uuu, de cand n.am mai intrat pe instagram!
-Nu, nu, nu. Nu o sa inveti sa faci ramen stand pe telefon.
-Nu vrei sa.l faci tu si ma inveti data viitoare? Zic uitandu-ma cu speranta la el.
-Treci aici! Zice serios pentru cateva secunde apoi incepe sa rada.
Ma ridic fara pic de viata din scaunul acel confortabil. M.am asezat si eu pe cel mai departe de aragaz.
-Dar aragazul e asa departe!
Ma asteptam la vreo remarca sarcastica, in schimb acesta veni langa mine, ma lua de talie si ma puse pe umarul lui ca pe un sac.
-Pune-ma joc! Iar ma cari ca pe sacul de cartofi?
-Cand te.am mai carat asa? Zice surprins
-Cand am adormit pe canapea.
-Cine ti.a spus ca te caram asa?
-Deci ma carai altfel?
-Dap.
-Cum?
-Nu-ti spun.
-De ceeee?
-Pentru ca nu stii sa faci ramen.
-Ce logica are asta? Fac o pauza si apoi zic: Invata-ma sa fac ramen, ce naiba!
Se uita surprins la mine. Cred ca am vorbit putin cam tare. Ma uit la el si astept o reactie salbatica dar tot ce primesc e un zambet adorabil. Abia acum realizez ca nu mai sunt pe umarul lui ci practic ma tine in brate si sa nu uitam ca nu avea tricou. Mamaaa, ce patratele ajghajgk.
-O sa stam asa toata ziua sau ma inveti sa fac ramen ca sa.mi spui cum ma carai?
-Te deranjeaza? Intreaba simplu
Ma uit la el fara vreo expresie (cred). Stam asa cateva minute bune pana cand el intrerupe linistea si spune:
-Deci, tot ce trebuie sa faci e sa iei punguțele alea mici si galbene din dulap, le pui la fiert iar apoi le pui in boluri.
-Deci, unde sunt pungutele?
-Acolo. Si imi arata un dulap destul de sus.
Ma ridic pe varfuri, incercand fara succes sa iau pungile. Mark le ia si mi le da in mana
-Daca ma mai lasai putin reuseam sa le iau. Zic uitandu.ma urat.
-Ce ai fi facut? Te-ai fi catarat pe scaun? Zice amuzat
-Poate. Zic si zambesc timid.
Pun pastele astea ciudate la fiert si astept. Ma asez cu fundul pe masa si imi inchid ochii. Ii deschid la un momentdat cand simt un cot lasat pe umarul meu. Era cotul lui Mark. Se uita la ceva in telefon si se sprijinea de mine. Din reflex ma dau putin mai departe si ii las cotul sa cada.
-Ya! Zice si se uita urat.
De data asta ma apropii eu de el si la fel, imi sprijin cotul de umarul lui. Nu are nici o reactie. Pana cand...
-Cred ca ramen-ul a fiert.
-Hmm, crezi? Verifica-l tu.
-Tu erai cea care trebuia sa invete sa fiarba niste paste, nu eu.
Le scot in doua boluri maricele iar Mark pune niste condimente ciudate pe ele.
-Ieeei! Ai invatat sa faci ramen! Tipa el fericit
-Cine a invatat sa faca ramen? Tipa cineva de pe scari
-Kendall!
-Vreau si eu!
-Cine e? Il intreb pe Mark
-JB, e mort dupa ramen.
-Nu-ti fac! Tip eu
Acesta apare in bucatarie cu Rose in spate. Ce naiba?! S.au apropiat super mult intr.o singura zi?
-De ce nu ne faci si noua? Intreaba JB
-Am venit cu lenea din L.A.
Zic si incep sa mananc. Mananc exact ca un purcel. In cateva minute termin tot bolul. Mark se uita mirat la mine.
-L.ai detronat pe JB! Zice el
-Ce a facut? Intreaba Rose
-JB de obicei mananca cel mai repede ramen. Tocmai a fost detronat.
-Ok...zic eu. Ma duc la mine in camera.
-E camera mea. Zice Mark
-E a noastra pentru o luna. Zic in timp ce urc scarile.
Cand intru in camera ma trantesc ca o steluta de mare in pat. Doamne, oare cat e ceasul? Nici pe geam nu m.am uitat. Cel mai probabil o sa adorm asa.

***

Ma trezesc in toiul noptii din cauza lui Mark care vorbea la telefon:
-Te rog, intelege! Nu e vina ta. Pur si simplu nu mai pot continua. E prea greu. Intelege-ma si pe mine!
-Tu sa ma intelegi pe mine. Vreau sa dorm! Zic eu pe jumatate adormita.
-Taaaaci! Imi zice el
Ma uit cu o fata curioasa la el. De ce sunt invelita? Probabil dardaiam de frig si i s.a facut mila de mine, cine stie.
-Te-am trezit? Zice el
-Nu. Vorbesc in somn. Zic eu sarcastica
-Imi pare rau. Culca-te la loc.
-Cu cine ai vorbit la telefon?
-Nimeni important.
-La cum vorbeai, nu parea cineva neimportant. Zic in timp ce ma ridicam in fund.
-Am zis ca nu e nimeni important!

Scuze pentru greselile gramaticale