Alexa

Vacanța

Alexa's POV
Eram în avion, am adormit cu capul pe Andrew și cred că și el a adormit.
Avionul se prăbușise, eu eram rănită grav,dar nu asta mă interesa acum, Andrew nu era, nu era lângă mine, nu îl vedeam..întorc capul spre dreapt, îl văd plin de sânge, nu mai avea puls..a venit și ambulanța, mi-au zis cu părere de rău că el a murit..am plâns în hohote, am plâns până am rămas fără voce..
M-am trezit cu lacrimi in ochi,aveam obrajii uzi, plângeam și acum, Andrew se trezește speriat,îmi pune mâna pe frunte și mă sărută pe obraz.
-Ce e cu tine? Ce ai pățit?
-Un coșmar..nu pleca de lângă mine,te rog.
-Îți dai seama că voi fi mereu aici pentru tine și te voi susține toată viața indiferent de situație,nu?
-Da..te iubesc!
-Și eu, se pare că mai avem 4 ore de zburat.
-Da,whoaa cred că mă culc
-Pune capul pe mine,copilaș
-Bine,zic eu cu o voce de copilaș
Peste 4 ore sunt trezită de mâna lui caldă care era pusă pe piciorul meu și de sărutul lui pe gâtul meu, desigur a ținut minte că sărutul pe gât e slăbiciunea mea.
-Hai somnorici, ridică-te.
-Whoaa,trebuie?
-Am ajuns,haide pisicuță că întârziem la surpriza ta!
-Ce surprizăăă?
-Eee,e surpriză
Ajungem la o terasă de unde se putea vedea Turnul Eiffel, acolo erau părinții mei, alerg și le sar în brațe, îi strâng în brațe și încep să plâng de fericire,desigur. Inima îmi bătea așa tare, îmi bătea așa tare de zici că acum leșin. După ce am stat 2 ore cu ei de vorbă, am mers la hotel, acolo am făcut fiecare un duș și apoi am așteptat să iasă Andrew din duș, peste 10 minute bune de stat în duș s-a hotărât să iasă.
-Credeam că ai murit!
-Rip Andrew? zice el răzând
-Daaa,așează-te,vreau să vorbim ceva, te rog
-Imediat, ia zi!
-Ce simți pentru mine? Totul,te rog.
Sigur va evita să-mi zică tot.
-Păi când m-am născut s-a născut și un personaj, iubirea se numea el. El, s-a născut odată cu mine, aceiași oră și și-a făcut simțită prezența când mi-am văzut familia prima oară. Apoi și-a mai arătat prezența la grădiniță, era o fată brunetă, ochii albaștrii ca marea și mereu mă jucam cu ea, împărțeam ciocolata, prânzul, sucul, jucăriile până când m-a împins în dulap și am stat în spital 5 zile cu capul spart, iubirea plecase. S-a întors în clasa a6-a, până atunci a rămas plecată..era o fată minunată, ochii negrii, parul blond, înaltă, mă duceam la ea acasă și ne jucam până mi-a zis că sunt penibil și enervant,nu înțelegeam de ce..Iubirea a plecat ceva timp până în clasa a9-a, era o fată șatenă,ochii verzi , scundă, timidă și foarte adorabilă, îmi era teamă să vorbesc cu ea, mă panicam în prezența ei, pur și simplu simțeam ceva special. Am văzut că are un skateboard și m-am gândit că o găsesc în parc, acolo mă dădeam și eu cu skateboardul. Dau fără să vreau peste ea și vorbim, era adorabilă. Iubirea avea niște fluturași care îi ținea într-o colivie și când o vedeam pe ea, fluturașii zburau în stomacul meu și mă făceau să stau noaptea treaz și să mă gândesc la ea, nopți nedormite, mă gândeam doar la ochii ei superbi, atitudinea ei specială, ea.. Apoi am invitat-o la pișcină, acolo și-a scăpat telefonul în pișcină,era adorabilă când se enerva, am dus-o acasă, am sărutat-o și i-am spus ce simt pentru ea..te iubesc, asta simt!
Ok,plângeam, i-am sărit în brațe, l-am strâns tare, cât am putut de tare..il iubesc
-Eu..nu știu,nu șșștiu..ce să zic..eu..wow..
El mi-a zâmbit și m-a sărutat.
Mai pe seara ne-am plimbat prin tot Parisul si am ajuns la 5 dimineata acasa,iar apoi am mai stat 1 ora sa mancam si sa privim un film apoi am adormit
___________________________________

Am revenit cu alt capitol, nu am scris asa mult bcssss nu mai am ideeeei si oricum cartea e pe sfarsite deci dap. Va puup