Partea 1

248 2 3
                                    

  Bună! Eu sunt Francesca, o fată simplă, timidă, dar foarte drăguță (așa spune mama). Am 14 ani și 11 luni și sunt în clasa a IX-a. Locuiesc la București, adică abia m-am mutat aici, cu părinții mei. Cum spuneam sunt nouă aici, nu am prieteni și abia știu drumul care duce la SuperMarket și înapoi acasă. Înainte să ne mutăm aici stăteam într-un mic sat numit Ruginoasa, din Iași. Ce să vă mai spun despre mine? Cum arăt? Uitați-vă la poză. Cam atât cu descrierile.
Era ianuarie, vacanța de Craciun, mai aveam 3 zile până începea școala. Zăpada era așa frumoasă dar eu nu am apucat să mă bucur de ea. Prima zi în noul meu, pardon al nostru, apartament.
-Francesca! [mama]
-Da mami! [eu]
-Te duci pâna la SuperMarket să cumperi astea? [mama] (și îmi dă o listă cu tot ce trebuie să cumpere)
-Nu poate tata să se ducă? Sunt prea multe de luat. [eu]
-Tatăl tău încă e ocupat cu mobila. Haide, te rog. [mama]
-Bine, dă-mi banii. [eu]
Îmi dă banii și eu plec. Ajunsă la magazin am cumpărat ce îmi trebuia. Am avut ceva probleme pentru că nu găseam cafeaua, dar am reușit. Când am ieșit din magazin o fată a văzut că aveam ceva probleme cu pungile și vine la mine.
-Pot să te ajut?
-Nu e nevoie, nu te deranja. [eu]
-Ba ai nevoie de ajutor. Eu sunt Silvia.
-Eu sunt Francesca. Mulțumesc pentru ajutor. [eu]
Mi se părea o fată de treabă așa că până acasă am mai vorbit cu ea.
-Și, Silvia, căți ani ai? [eu]
- 15, tu? [Silvia]
-Aproape 15. [eu]
-Francesca... [Silvia]
-Îmi poți spune Fran. [eu]
-Ok. Fran la ce școală mergi? [Silvia]
-La liceul de muzică George Enescu, tu? [eu]
- Nu cred! Și eu! Dar ești nouă că nu te-am mai vazut pe aici, nu? [Silvia]
-Da... [eu]
-În ce clasă vei fi? [Silvia]
-Nuștiu. Gata am ajuns mulțumesc pentru ajutor. [eu]
-N-ai pentru ce. Ce faci mâine? [Silvia]
-Nimic. [eu]
-Vrei să mergem să ne plimbăm să-ți arăt împrejurimile? [Silvia]
-Sigur, mi-ar plăcea. Îmi dai numărul tau de telefon? [eu]
Am făcut schimb de numere de telefon și apoi eu am intrat în bloc iar ea a plecat.
-Mama! Am ajuns! [eu]
-Mulțumesc dragă. [mama]
Urc sus în camera mea și mă apuc de așezat niște lucruri, apoi ma cheamă mama la prânz. Restul zilei am petrecut-o în casă cu mama făcând curat. La cină tata mă întreabă:
-Francesca, trebuie sa îți spunem ceva. Eu și cu mama ta nu vom mai avea mult timp de petrecut cu tine pentru că vom lucra foarte mult, și sperăm să nu te superi. [tata]
-Nu e nimic tată, nu sunt total singură. Astăzi la magazin am întâlnit o fată și acum suntem prietene, cred. Mâine ies cu ea să îmi arate locurile pe aici. [eu]
După ce am terminat de mâncat m-am dus în camera mea și m-am culcat.

Dimineața mă trezesc din cauza telefonului. Era Silvia.
-Da Silvia, ce s-a întâmplat? [eu]
-Nimic, vroiam să văd dacă ești gata. În 10/15 minute sunt la tine. [Silvia]
-Așa de repede? Ok... [eu]
Sar repede jos din pat si fug să mă pregătesc. Nu vă gândiți la machiaj sau haine elegante că nu sunt genul. Eu port ce mi se pare comod. A ajuns Silvia și am plecat la "explorat". Ne-am plimbat prin parcuri, cartiere și... Am mers și la mall!! Am mâncat la Mc și apoi m-a dus să fac cunoștință cu niște prieteni de-ai ei.
-Francesca ei sunt prietenii mei: Andreea, Marius, Roxana, Elena și George. [Silvia]
-Bună! [ei]
-Bună! [eu]
-Bun, acum că vă cunoașteți haideți să ne plimbăm. [Silvia]
Și așa am făcut. Spre seară fiecare a plecat pe drumul lui înafară de Silvia care m-a dus acasă. Pe drum Silvia a zărit doi băieți, m-i i-a arătat și mi-a spus:
-Ei sunt Alex și Vlad, fereștete de ei, sunt periculoși. [Silvia]
-Așa am să fac. [eu]
Apoi am ajuns acasă, am mâncat si in pat la somn. A doua zi începeam școala.

Eram gata să merg la școală.
-A venit o fată și a spus că mergi la școală cu ea. [mama]
-Da, e Silvia, prietena mea. [eu]
Am plecat cu ea și am mai vorbit până am ajuns la școală unde am aflat că nu sunt cu ea în clasă :(. Ea pleacă în clasă ei iar eu nu am apucat să intru în școală că apar în fața mea Alex și Vlad.
-Hopaaaa! Avem un intrus. Vlad, ce facem noi cu ea? [Alex]
S-au uitat unul la altul și au început să râdă.  

Viaţa FrancescăiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum