Când am auzit am mers imediat afară și am rămas complet șocată. Silvia era răzămată de peretele școlii iar cei doi o sărutau. Nu știam ce să fac, adică dacă să fac ceva. -Silvia? [eu] Când m-a văzut i-a împins pe cei doi și a venit repede la mine. [Silvia] -Ce făceai acolo, cu ei? [eu] -Nu e ceea ce pare! [Silvia] -Nu mi-ai spus că sunt periculoși? Nu tu mi-ai spus asta? [eu] -Trebuia s-o fac! M-au șantajat! [Silvia] -Noi periculoși? Nu. Noi doar ne jucam cu ea. [Alex] -Așa!? [eu] -Vrei să încerci și tu? [Alex] -Nu te apropia de mine! [eu] Alex a vrut să pună mâna pe mine dar eu i-am dat o palmă peste față, cât de tare am putut. -N-ai făcut asta. [Alex] -O ba chiar a făcut-o! Și, ce vei face, e fată, nu poți da în ea. [Silvia] -Cine spune? [Alex] În momentul ăla m-a luat de gât. Silvia a încercat să tragă de el dar Vlad o ținea. -Dacă mai faci vreodată asta te bag în pământ! De acum așteaptăte la ce e mai rău puștoaico! [Alex] -Alex, las-o mai moale, e fată totuși, nu o poți elimină așa, distreazăte mai întâi. [Vlad] Mi-a dat drumul și m-a împins iar eu am căzut. Cei doi au plecat. Eu eram încă pe jos iar Silvia m-a luat în brațe spunândumi căi pare rău și că asta e numai din cauza ei. M-am ferit de ei toată ziua, îmi era frică.
Când am plecat acasă cu Silvia, Mădă și Robert, a apărut Vlad în spatele nostru. Eu deja mă panicasem. Ne-a urmărit până la blocul meu, când am intrat a intrat și el. M-a prins de mână. Eu tremuram. -Nu îți fac nimic, vreau doar să îți dau un sfat. [Vlad] -Nu am nevoie de sfaturi de la tine. [eu] -Ba da, ai. Fă ce spunem noi și nimeni nu va păți nimic rău. [Vlad] -Știu ce vreți și nu, nu vreau să fac ce vreți voi, nu sunt sclava voastră. Acum pleacă. [eu] A plecat. Eu am urcat în casă. Nu i-am spus nimic mamei. Nu prea am mâncat nimic toată ziua, am stat închisă în camera mea. Spre seară primesc un mesaj. -Ce faci păpușo? Te-ai gândit la ce ți-am spus eu azi? Mi-am dat seama că e Vlad. -De unde ai numărul meu? [eu] -Of Francesca... Ești micuță și prostuță. Eu pot avea tot ce vreau. Chiar și pe tine. [Vlad] -Nu! Eu nu sunt sclava voastră! [eu] Apoi nu i-am mai răspuns la nimic din ce mi-a spus el și m-am culcat.
La școală Vlad vine repede la mine, mă apucă de mână și mă duce în spatele unui copat. Îmi pune mâna la gură. -Nu țipa că încerc doar să te ajut. [Vlad] Eram așa aproape de el încât îi puteam simți respirația. După ce Alex intră in școală Vlad îmi dă drumul. -Fugi. [Vlad] -Mulțumesc. [eu] -Da, bine, cum spui tu. Pleacă până nu mă răzgândesc. [Vlad] Și atunci am fugit în clasă. Nu m-am gândit la nimic altceva decât la ceea ce s-a întâmplat cu Vlad, și îmi tot venea o întrebare: de ce m-a ajutat? În pauză le-am spus prietenilor că mă duc la baie, dar defapt m-am dus în spatele școlii și i-am dat mesaj lui Vlad. -Te aștept în spatele școlii, acum. Nu au durat nici două minute că a apărut. -Ce vrei? [Vlad] -De ce m-ai ajutat? [eu] -Vroiai să te las să fii umilită în fața școlii? [Vlad] -Nu, dar... De ce ți-ar păsa ție? [eu] -Nu te interesează! [Vlad] -Nu țipa la mine! Eu am vorbit ușor ok? [eu] -Stai departe de mine și uită ce am făcut azi! [Vlad] -Și dacă nu vreau? [eu] -Gata! Mă calci pe nervi! [Vlad] -Atunci nu mai evita subiectul și răspunde-mi! De ce m-ai ajutat? [eu] -Că am avut chef! Pa! [Vlad] -Pa... [eu] Aveam impresia că lui Vlad îi cam plăcea de mine dar nu era așa. Când am intrat în școală l-am văzut sărutânduse cu o fată, așa că dubiile mele au dispărut dar nu toate. Tot nu știam de ce m-a ajutat. Am mers la dulap să îmi iau caietul de muzică dar nu o să vă vină să credeți ce am găsit acolo!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
