Dorinta Lunii ^Kakashi love story^

Chapter 1.

- Shirudo Sayuri , nota 2!  striga profesoara de matematica

- Ce ? Dar ...   dar m-am oprit apoi m-am ridicat din banca oftand si am pornit spre catedra profesoarei pentru a-mi lua testul

 Dupa ce mi-am luat testul m-am intors inapoi in banca mea si mi-am pus capul pe lemnul rece al mesei . Deja imi inchipuiam cum ma vor certa mama si tata si voi fii din nou pedepsita . O briza rece isi facuse aparitia de afara  prin geamul intre-deschis , ceea ce m-a facut sa simt un fior pe sira spinarii si un oftat plictisit si dezamagit m-ii se strecurase printre buze iar nu dupa multe momente am auzit susotelile colegilor :

- Ce ratata ! Va ramane corigenta .    se auzi vocea pitigaiata urmata de un ras la fel de pitigaiat al unei colege cu 2 banci m-ai in spate

- Ce proasta e ! Macar vom scapa de ea cat de curand .    s-a auzit soptind vocea baiatului care era cel mai bun din clasa la aceasta materie

- Idioata asta nu este in stare sa scoata nici macar un 5 , pentru a avea medie de trecere  sopteste un alt baiat care statea in spatele meu catre o colega care radea in stanga mea .

Am incercat sa ma abtin si sa nu le spun nimic , am preferat sa ii ignor si sa imi vad de problemele mele iar clopotelul se pare ca tinuse cu mine de aceasta data .

M-am ridicat din banca si am inceput sa imi strang lucrurile fiindca aceasta a fost ultima ora , apoi mi-am luat ghiozdanul si am iesit pe usa . Ceasul de la iesirea scolii arata ora patru si douazeci si cinci de minute iar asta insemna ca m-ai aveam 5 minute pana cand va sosii autobuzul care mergea spre statia din fata casei unde locuiesc . Daca nu ma grabesc voi intarzia si voi pierde autobuzul . Dupa ce am iesit din incinta liceului am auzit pe cineva strigandu-ma :

- Sayuri ! Hei , Sayuri !   striga o voce de fata cunoscuta mie iar cand mi-am intors capul am vazut-o pe Suwan , prietena mea cea mai buna .

- Hei . Scuze dar ma grabesc , Suwan .   i-am spus in timp ce venea la pas alert spre mine.

- Vii deseara ?  intreaba aceasta ajungand in fata mea si rasufland obosita .

- Unde ?   am intrebat confuza

- In parc Sayuri , este eclipsa de luna si aproape toata scoala va fii acolo . Nu imi spune ca ai uitat ?   spune aceasta dezamagita .

- Imi pare rau Suwan , dar stii ca nu pot . Ai mei nu ma lasa sa ies seara din casa . Si cu atat mai mult nu ma vor lasa dupa ce afla de nota de la matematica .

- Din nou aceeasi poveste . Ca deobicei nu poti venii sau iesii nicaieri niciodata . Parintii tai nu au incredere in tine la 16 ani  , imediat faci 17 si te tin doar in casa .   spune acesta cu vocea ridicata .

- Ei bine , imi pare rau ca nu toti avem parintii ca ai tai . Care sa ne lase sa facem ce vrem si sa mergem unde ne duce capul . Si asa spui asa parca ar fii vina mea ca nu ma lasa .    i-am spus incepand si eu sa vorbesc mai tare

- Poate daca ai invata si tu mai bine si ai avea note mai mari , te-ar lasa . Iar mama si tata ma lasa sa fac ce vreau fiindca au incredere in mine .    spune ea pe un ton superior

- Iarta-ma , dar nu toti nu avem obraz incat sa mituim profesorii cu bani pentru a ne da note mari pentru nimic .   i-am spus enervata .

- Ce ai spus ? Tu nu vezi ca si fratet-o face mai mult ce vrea si ii mai mic decat tine cu 6 ani . Iar tu te comporti numai ca o sfanta .     striga acesta la mine .

- Nu te lega tu de fratele meu si mai bine veziti de treaba . Nu ii treaba ta ce face el sau ce nu fac eu .     am strigat si eu la randul meu la ea .