Dorinta Lunii ^Kakashi love story^

Chapter 2.

- Ce ? Unde sunt ? Ce se intampla ?       am spus cu voce tare dar nimeni nu ma auzea .

Tot ce vedeam in jurul meu era negru iar corpul meu parca era paralizat . Stateam pe spate si priveam in sus spre inaltul intuneric iar trupul meu nu puteam sa il misc in niciun fel . Doar capul mi-l puteam inclina din dreapta in stanga si exact la fel , tot ce vedeam era abisul negru in care ma aflam . 

- Ce s-a intamplat ? Ce este cu mine ? Am murit ? Nu mii s-a intamplat nimic ca sa mor .    am spus din nou cu voce inceata dar s-a auzit ecoul cuvintelor mele .

Ochii incepeau sa ma doara si privirea mea devenea in ceata . Totul era mai neclar ca pana acum si doar acuma am inceput sa imi dau seama ca nu mai stiu nimic . " Cine sunt ? , Cine am fost ? , Cine este familia mea ? , Unde este casa mea ? , Unde trebuie sa ma duc ? " , toate aceste intrebari mi-i se plimbau prin minte dar nu aveam niciun raspuns . Nu imi mai aduceam aminte nimic dar simteam ca pierd pe cineva . 

- Cine sunt ?!    am strigat cat de tare am putut iar ecoul vocii mele s-a auzit timp de cateva secunde .

- Sayuri Shirudo ...  esti fiica mea . Bine ai revenit acasa .     s-a auzit o voce angelica venita din nestiutul intuneric .

- Ce ? Cine esti ? Unde am venit acasa ?     am strigat cat m-au tinut plamanii dar nu s-a mai auzit nimic .

" Ce se intampla ? "   mi-am spus in minte oftand . Durerea ochiilor devenea tot mai tare , parca cu cat trecea mai mult timp , cu atata ma dureau mai rau . Am incercat sa imi ridic mana stanga dar nu am reusit nici macar sa o clintesc din loc . Am oftat si am strans din dinti de la cauza dureri apoi printre acea neclaritate pe care o vedeam , am fazut o raza slaba de lumina . Era o lumina calda si placuta apoi dupa cateva momente acea lumina a venit peste mine , parca inghitindu-ma . Am incercat sa imi deschid ochii dar pleoapele imi erau foarte grele si am putut vedea doar pentru cateva secunde un chip de om , mai precis era un barbat si am inceput sa imi simt incet corpul dar miscandu-se . Dupa aceea am realizat ca cineva imi ducea trupul si aste este tot ce am mai constientizat .

* ... * :

- Grabiti-va ! Trebuie sa o ducem la spital , repede !     se auzii o voce joasa de barbat 

- Da !     striga cei trei shinobi in cor .

- Sakura ?!     am spus tare si scurt .

- Da ?    raspunde rozalia indata , asteptand intrebarea mea .

- Esti sigura ca nu poti face nimic pentru ea acum ?       

- Imi pare rau , dar nu pot face nimic . Nu are niciun fel de rana fizica . Dar corpul ei reactioneaza intr-un mod neobisnuit si nu am mai vazut asa ceva pana acum si nu pot face nimic . Trebuie sa o ducem la spital pentru a o examina mai atent .     raspunde fata cu o tonalitate a vocii ingrijorata

- Am inteles , sa ne grabim atunci !    am ordonat in timp ce am marit viteza .

In mai putin de un sfert de ora am ajuns in sat si am dus-o pe aceasta fata la spital . Am avut marele noroc ca Hokage - sama si nepoata ei , Shizune , sa fie la spital fiindca cele 2 sunt cei mai buni ninja medicali din lume iar urmate de ele este Sakura fiindca si ea are un talent extraordinar la medicina si este ucenica Hokage-lui . Am intrat intr-o sala destul de mare si am asezat-o pe masa , pe fata , apoi am auzit vocea lui Tsunade - sama :

- Kakashi , voi ramane-ti afara . Si l-al pe Naruto mai repede de aici pana nu strica ceva  ....       spune Tsunade - sama dar chiar in acel moment s-a auzit un zgomot puternic .

- Prea tarziu .       i-am raspuns privindu-l pe Naruto cum se uita la microscopul spart de la picioarele lui .

- Naruto ... !!     striga Tsunade devenind rosie la fata de nervi .