Daca iti pui toate sperantele intr-un tub respirator, risti sa inhalezi vise destramate care nu sunt la locul lor. Ma gandesc la un loc lipsa cu imagini din acelasi prezent in care tot incerc sa ii savurez interiorul.
Daca privesc trecutul ma vad un copil batran nascut pe la vreo optzeci si ceva de ani, daca privesc viitorul s-ar putea sa mor tanar, chiar in pantece, e un fel de moarte prematura cauzata de blestemul acelor ceasului care bat invers. Timpul si spatiul se dilata, karma se atrofiaza si ramane inerta, eu ma contract cu totul - vorbind aici de fiecare particica a corpului imparte - si nu mai ramane decât sa astept marea vindecare.
Pantecul prozei mele e insarcinat cu spasme si convulsii, simtind din plin placerea avortului deschid cuvantul cu bisturiul pe jumatate tocit din cauza incercarilor trecute de a-mi deregla lipsa de potential cauzata de prezenta vietii, maltratata cu o boala incurabil de vinovata, depusa pe inima de adamantium. Fac baie in lava si nu simt nimic, probabil din cauza faptului ca sunt jumatate demon, jumatate om, dar al zapezilor. Adevarat, pe mama o cheama Craiasa Zapezii, si pe tata Lucifer. Nu am suportat ideea de a fi o entitate asa ca am luat locul zeilor si m-am ascuns in cripta.
Timpul se complica si devine din ce in ce mai dur, nefacand moralul dezmembrat ma retrag sub alte meditatii reintregindu-mil. Incerc sa ma impac cu mine, cu ceea ce sunt si cel mai important, trebuie sa aflu cine sunt. De obicei nefastul prospera doar la dezamãgiri, deci ma canalizez vast spre evadarea din lagarul distrus de forta optimismului cu ajutorul mingilor de foc, bombardate toate odata.
Ma bazez doar pe mine, restul sunt fantome blocate in purgatoriu. Stai putin! Parca nu exista purgatoriu! Parca nu existau fantome! Dar eu....sunt o entitate...si exist....dar eu exist pentru ca sunt diferit. Fiecare cu mentalitatea si felul lui de a fi. Ma numesc Alien si in curand voi deveni un demon spatial. Adevãrat, demonii respira in spatiu chiar daca nu exista aer, demonii nu sunt acomodati cu pãmântul sau cu lumea reala. Demonii te citesc ca pe o carte ca apoi sa iti rupa "paginile" din moment ce tu ai gandirea exact ca scrisul urat.
Nu pot trai la infinit dar strãbat de la mile la ani-lumina, de la ani la zeci de milenii, de la sisteme solare la galaxii si de la lumi gemene la lumi paralele. Sunt un fel de tehnologie fosilizata, traiesc inca din antichitate, nu imi schimb strucura niciodata, ma mentin puternic, si chiar daca dispare totul, eu voi ramane.
Acestea fiind spuse, cu scopul bine definit, merg incet spre un drum neterminabil, infinit dar infim. Capatul lui contine aripile ingerilor sacrificati de noi ca ofranda infometarii negrului pus pe fiecare speranta a omului, cu toate ca eram si eu om inainte. Imi iau perechea inscriptionata cu un nume anume si zbor departe incercand sa impung stratosfera, dar ceva parca ma tine legat de sol, ceva ma atrage sa fiu om....sau cineva. Acum sunt blestemat sa fac parte din stratul de ozon. Sunt blocat aici, practic sunt inghetat, oare voi putea sa trec de bariera asta si sa calatoresc in spatiu? Ramane de vazut!
