Drumul amintirilor

Cuvânt înainte

Introducere

În această carte veţi afla povestea mea. Cum am trăit o poveste de dragoste, spun eu, nu chiar obişnuită, cum am iubit mai intens decât îmi imaginam că o pot face şi cum acest vis devenit realitate a ajuns să fie doar o amintire şi în final unul din subiectele majore ale acestei cărţi.

Acum nu va gândiţi că aţi pus până pe încă un roman siropos plin de dramă şi îmbaxit de iubire. Nu, nu sunt genul.

Poate chiar mai interesantă este partea poveştii mele de după despărţire. Acţiunea din ambele planuri, veţi vedea, se împleteşte inspirând un caracter al poveştii unic şi captivant. Îmbinarea celor două este interesantă prin diferenţele şi posibilele asemănări dintre ele.

Gândurile, stările, trăirile şi senzaţiile pe care le am în ambele timpuri sunt sarea şi piperul din următoarele pagini.

Relaţia cu mine însumi devine din ce în ce mai complicată şi ajung să am momente în care devin omul pe care altă dată îl uram, îl dispreţuiam, îl desconsideram sau de care râdeam, fiind în necunoştinţă de cauza. Drept urmare învăţ lecţii esenţiale de la propria persoană însă nu ajung să cred cu tărie în toate. Greşelile şi regretele sunt cei mai duri, însă şi cei mai buni profesori de la care am primit pedepsele binemeritate şi aspre pentru suflet. Doar aşa m-am învăţat minte deseori.

În această călătorie spre necunoscut am primit ce mi-am dorit dar şi ceea ce aveam nevoie. Am făcut greşeli pe care le regretam din toată inima. M-am învinovăţit şi m-am supărat pe mine cu o forţă ciudată de parcă era vorba de vreun străin. Întru-un final să vină timpul şi să îmi arate că acea greşeală a fost benefică mie şi că dacă nu greşeam la momentul respectiv, eram în altă situaţie acum şi cu siguranţă mai nefericit decât în momentul realizării.

Aşadar mai putem numi, oare, ,,greşeală" acea faptă pe care am regretat-o însă ne-a ajutat să fim fericiţi mai apoi? O putem numi ,,greşeală benefică" sau răul necesar cum este abordată de către adevăraţii scriitori.

Rândurile ce urmează reprezintă o confesiune pentru voi din partea sinelui şi a sufletului meu. Reprezintă de asemenea un gând şi un sentiment intens care posibil să fi fost scânteia acestei cărţi.

În continuare va las gândurile care mi-au dat impulsul de a scrie această carte, dar si un mesaj pentru prima mea  iubire.

"Mi-e dor"

Mi-e dor de tine. După atâta timp în care absenţa ta mi-a devenit umbră am învăţat să trăiesc cu ea şi să o accept. Nu pot lupta cu ceea ce nu pot controla, aşa că m-am lăsat dus de val. Un val alcătuit din alcool, nesiguranţă, încredere fără temei în propia persoană şi sprijin din partea prietenilor apropiaţi.

Mi-e dor de atingerea ta, de micile noastre certuri, de glumele noastre şi momentele simple care ne făceau fericiţi. Eram doi copii, însă cu toate astea, am împărtăşit o iubire intensă.

Mi-e dor să am cui să impartasec cele mai stupide, dar totodată sincere şi intime secrete, stări sau gânduri.

Cu timpul am devenit distras de lumea exterioară şi nu aveam timp să mă gândesc la ea. Însă, seara, când insomnia se decidea să mă viziteze, stăteam singur până spre dimineaţă gândindu-mă la amintirile dintre noi, la cât de frumos era şi la cât de sigur eram că ea este sufletul meu pereche. Am avut momente în trecut când mă certam până la lacrimi cu părinţii mei pentru că nu intelgeau ce înseamnă fata asta pentru mine. De vreo două ori ţin minte, că am plâns în hohote pentru că nu au vrut să mă lase să merg la ea.