Drumul amintirilor

Capitolul 1 - Partea a treia

Cu un zâmbet aproape la fel de lung precum privirea sa, Gabi mă întreabă. Tu nu mai ţii minte?

-Ce să ţin minte?

-Că am venit cu Sabina şi Andreea aici, ai uitat?

-Te referi la tipele alea două din club?

-Da.

-Serios? Îl întreb foarte confuz şi continui. Unde sunt dacă au venit cu noi?

-Le-am condus eu că tu sforăiai de parcă mergeai cu motocicleta când s-au trezit ele.

Îl îndemn nerabdator şi somnoros să continue cu detalii din noaptea abia trecută.

-Am venit, am pus muzică, am pus şi un film şi am mai băut puţin whiskey, după care tu te-ai ridicat brusc, ai luat-o pe Sabina de mâna şi ai tras-o după tine în dormitor. După asta, doar voi ştiţi ce s-a mai întâmplat.

-Defapt doar ea ştie. Deşi parcă îmi amintesc aşa ca prin vis, vag o tipă deasupra mea. La tine cum a fost?

-Bine, cum să fie?

-Măcar tu ţii minte, mamă ce mă oftic! Hai că am început bine vara...

Episodul asta m-a surpins. Cu toate că îmi doream astfel de nopţi, nu credeam că norocul îmi va bate la uşă chiar din prima seară. Probabil că farmecul meu a fost adus la suprafaţă de către alcool şi am reuşit să mă distrez cu fata asta simţindu-ne bine fără a avea vreo obligaţie sau remuşcare.

Eu şi Gabi ne simţeam mândrii şi satisfăcuţi de noaptea care tocmai a trecut. Până la urmă, la 19 ani cum să ai o dimineaţă mai satisfăcătoare? La acest gând, un zâmbet tâmp s-a instalat pe faţa mea.

Gabi a plecat, iar eu am mai rămas la apartamentul pe care pun mâna când bunicii mei îşi petrec verile la ţară. Am rămas pentru a-mi pune ordine în gânduri.

 Aşa am ajuns? În alte seri la ora 3 dimineaţă o sunam pe Ramona să îi spun că o iubesc, să mă asigur că totul e în regulă la petrecerea la care era sau conversaţia noastră începea deja cu vreo ora înainte. Acum la ora 3 dimineaţă îmi făceam de cap cu o necunoscută.

În orice caz, prefer o dimineaţă confuză şi ciudată în locul unei nopţi singuratice. Sentimentele care s-au trezit în mine având aceste gânduri în cap, mă fac să îmi aduc aminte de o altă seară, opusă celei care tocmai a trecut. 

O seară mohorâtă de noiembie, de anul trecut, însă nu atât de rece pe cât mă aşteptăm. În acelaşi local mă regaseseam şi atunci. Cerul împrăştia timid mici picături de ploaie pentru a-mi reaminti că totuşi este toamnă în ciuda vremii calde de până atunci.

Stau la masă cu Gabi şi Vlad. Noi trei deveniserăm de nedespărţit în urmă cu vreun an. Cum stăteam noi şi filosofam nimicuri, dintr-o dată apar două personaje, Alin şi Alex. Despre ei ştiam doar că sunt prieteni cu Vlad. Personal nu aveam o părere prea bună despre ei, la fel şi Gabi.

După ce am mai zăbovit puţin la masă, unul din cei doi intruşi insistă să mergem să ne continuăm seara cu nişte vin în aer liber. Gabi şi cu mine nu eram încântaţi de ideea asta însă forţaţi de împrejurări am acceptat până la urmă.

Intrăm într-un supermarket din apropiere şi cumpărăm două sticle de vin roşu. Când ieşim, observăm că nu mai plouă, dar si ca nu aveam cu ce să desfacem sticlele. Norocul lor a fost că am scos dintr-un buzunar, cu o privire seacă şi plictisită, un briceag care avea tirbuşon.   Ne-am continuat seara undeva în spatele Hanului lui Manuc iar atmosfera deja începea să se schimbe în bine. La terminarea celor două sticle de vin, Gabi şi Alex devin cei mai buni prieteni, cu toate că la lumina zilei nu se suportau. Lângă mine Alin dansa şi cânta, iar eu şi Vlad am rămas veterani în lupta cu alcoolul, în sensul că nu ne-a influenţat atât de tare. Noi eram mai liniştiţi. Ceilalţi deja tânjeau după încă două sticle. Gabi ridică mâna, ne facem semn să tăcem şi spune: