Crinul- Opt sute de ani de agonie -

Capitolul 6

Capitolul 6

*

- TREI INELE, UN DESTIN NEDORIT-

15 Aprilie 2001

ORAȘUL CLUNY - FRANȚA

2:45 p.m.

PIAȚA ORAȘULUI

Soarele ardea încet strada nou pavată. Oamenii pășeau liniștiți în piața orașului în minunatul zgomot de păsărele ciripitoare. Parcă venea vara.

Chaterine se trezește în sfârșit. Era foarte ciufulită, ceea ce a făcut-o să-și zâmbească singură în oglinda mașinii. Ieși și ea după ce-și schimbă hainele, observând că era singură și căutându-l cu privirea pe Thomas. Acesta stătea afară la o cafenea, bându-și cafeaua fierbinte.

- Neața. Ai dormit bine? o întreabă el bine-dispus.

- Da, foarte. apoi văzând o altă ceașcă de cafea pe masă: Asta e pentru mine?

Thomas confirmă dând din cap. După ce Chaterine sorbi din cafea și observă deranjată că era amară, aceasta spuse:

- Ce mai zi de naștere... Eh, am avut mult mai rele.

- Ai ajuns în Franța cel puțin. adăugă avocatul în timp ce ea-și turna zahăr în continuu. Care e planul acum?

- Trebuie să mă întâlnesc cu o veche cunoștință. Baba Valdia dacă te interesează.

- Cât de veche e mai exact cunoștința asta?

- Chiar mai mult decât mine. și-i zâmbește cu înțeles.

În ciuda a toate cele întâmplate nu cu foarte mult timp în urmă, pentru Chaterine relația se simțea mai străină ca înainte, de parcă acea apropiere intimă i-a îndepărtat mai tare. Fata considera că este doar un sentiment temporar, dar care în esență îi distanțase și le creau conversații jenante. Însă niciunul nu regreta ce s-a întâmplat, în special Thomas care consideră actul intim o dovadă, dacă nu de iubire, măcar de atracție din partea ei.

---------------------

Așa cum spunea Chaterine, baba Valdia trăia tot la Cluny, și trăia de mai bine de 1000 de ani. Nimeni nu se întreba cum reușește să trăiască atâtea secole, pentru că le era frică să întrebe. Se obișnuiseră toți cu aceasta.

Chaterine o găsi tot în aceeași căsuță bine îngrijită, dar cu neschimbatul miros bătrânesc amestecat cu parfum de vanilie ce îți înțepa violent nasul. Intrară amândoi pe ușă, apoi după paravanul roșu o găsiră pe canapea citind o carte, cel mai probabil nouă pentru că nu citise mult din ea.

- Bună, draga mea Chaterine. De când nu te-am mai văzut...

- Știu. A trecut mult timp de atunci.

- Ce tot spui, dragă. Parcă ar fi fost ieri. și începe a râde semn de bună revedere. Intrați, intrați!

- Babă Valdia, aș avea o rugăminte la tine.

- Mmm... murmură gânditoare. Și bănuiesc că are legătură cu tânărul aici de față. și se apropie de Thomas mirosindu-i îndeaproape hainele. Strâmbă din nas, apoi cu o privire vicleană, dar cu înțeles, privește pe Chaterine care se rușinează.

- Așa e. Vezi tu, nu-l pot hipnotiza sau să-i pătrund în gânduri, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat până acum. E singurul la care nu funcționează.

- Și te-ai gândit că te pot lămuri, nu? Ei bine, scumpo, am înțeles de cum ați intrat, dar nu vă pot ajuta.

- Cum? Babă Valdia, te rog. Spune-mi, este ceva în neregulă cu mine?