Crinul- Opt sute de ani de agonie -

Capitolul 3 - partea I

Capitolul 3

*

- FATA MISTERIOASĂ -

12 Aprilie 2001 - JOI

WITTENBERG - GERMANIA

12:50 p.m.

PIAȚA CENTRALĂ -

- Doamne! Cameron, te sun mai târziu! coboară speriat din mașină și fuge în fața acesteia.

Un sunet de frână se auzise, iar lumea îngrozită se apropie grăbită. În neatenția sa, mașina lui Thomas lovește o fată.

Thomas este devastat. Nu-i vine să creadă ce tocmai i s-a întâmplat.

- Doamne! Asta nu-i de bine! speriat, se duce să verifice sub mașină.

„Impactul avut mai mult ca sigur a ucis-o." gândește Thomas. Se așteaptă la ce-i mai rău, în timp ce apelează numărul de urgență.

- Domnișoară, sunteți bine? se apleacă îngrozit sub mașină, întrebând. Dar fata nu-i acolo.

- Nu! se aude o voce feminină răstindu-se fioros la el pe partea cealaltă a mașinii. Nu sunt bine! Tocmai ce ai dat cu mașina peste mine!

Fata cu hainele distruse îi vorbește clar și stă dreaptă, stabil în fața sa după un astfel de accident. Este aceeași fată grăbită cu geanta de umăr, sperând să nu întârzie.

- Dar, dar... spune el uimit. Doar te-am si-simțit sub roțile mașinii.

- Nu te mai bâlbâi! și se apropie de el, luându-i telefonul și închizând brutal apelul la urgențe. Cum să-ți spun eu să nu te supăr?... Ai înnebunit?! strigă fata furioasă.

- Eu? Tu ai sărit în fața mea.

- Se numește trecere de pietoni, aiuritule!

- Nu-ți permit să-mi vorbești așa, tu... răzgâiato.

- Clasic! i-o taie ea cu un oarecare sarcasm dând de înțeles că replica lui i se părea patetică. Ei bine, eu nu-ți permit să-mi distrugi hainele. Frumoasă zi ți-ai mai ales!

- Da, într-adevăr frumoasă... și Thomas privește fata din cap până-n picioare, mușcându-și vizibil buza inferioară.

- Glumești, nu? adaugă fata cu dezgust, punându-și mâna în șold și ridicându-și sprâncenele.

- Totuși, hainele? spune surprins de această singură grijă a ei. Credeam că te-am...

- Ei bine, n-ai făcut-o! Bravo ție. spune nervoasă arătându-și sarcasmul sărat, apoi se uită dezamăgită la hainele ei. Cum ar trebui să ajung acum la liceu? Or să închidă în... cinci minute!

- Te duc eu cu mașina. răspunde tânărul avocat încă tulburat, dar mai liniștit, la privirea fetei din fața sa.

- Nu, mulțumesc. Ai făcut destule cu mașina ta. din nou se uită asupra blugilor și bluzei murdare.

- Atunci lasă-mă să-ți iau alte haine. Poftim niște bani.

Ia banii fără a sta pe gânduri și se îndreaptă grăbită la magazinul din apropiere. Alege aparent la întâmplare o rochie și o pereche de balerini.

- Știam că fetele au nevoie de mult timp să se gândească la ce să poarte. Ea chiar e grăbită, nu glumă. gândește Thomas. Lângă vitrina magazinului, acesta o privește provocat, admirându-i cu privirea corpul subțirel în rochia nouă. O poftă de a o strânge îl cuprinse ca atunci când de mult nu ți-ai văzut și atins iubirea de-o viață.