Draga mea fiică,
Cred că încă îți amintești ziua aia când ți-ai rupt piciorul și eu eram ca de fiecare dată beat. Ai venit plângând și ai zis că ai căzut, iar eu ca un nesimțit te-am făcut împiedicată și nu te-am dus la spital. A trebuit să aştepţi până a venit mama ta acasă, ca să te ducă ea la spital. Eu am preferat să stau în casă şi să beau, prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic. Regret foarte mult că nu te-am dus eu la spital și că nu am fost acolo pentru tine. Mereu te-am iubit și mereu o voi face. Nu am putut nici măcar o secundă să te urăsc, deși mai spuneam asta din cauza alcoolului. Cred că acum ai fi mandra de mine că nu mai beau. Sper că într-o zi mă vei putea ierta.
Cu regret, tatăl tău!
CITEȘTI
Scrisori Către Fiica Mea
Short Story" Draga mea fiică, știu că nu merit prea multe, dar sper ca într-o zi să mă ierți. Cu dor, tatăl tău! " * Al doilea volum al cărții Dragă tată..
