Marina îşi privi teneşii negrii, gândindu-se ce părere ar avea un extraterestru despre acel design ciudat. Oare va crede că e un soi de pizza-pantof? Va vrea să poarte aşa ceva?
’’Nici un câine nu s-ar uita la mine la cât de ciudată sunt.’’gândi aceasta şi îşi mută privirea în zare. Deja putea să zărească vila lui Lauren, cu luminile aprinse în toată casa, iar muzica se auzea de la două străzi depărtare. Marina îşi vârî mâinile în buzunarele hanoracului şi grăbi pasul, dorind să ajungă cât mai repede şi să se distreze. Îşi controlă telefonul şi văzu că primise un mesaj de la Mason:
’’Ajungem şi noi în jumătate de oră. Ellie nu ştie cu ce să se îmbrace. >.< ’’.
Marina îşi dădu ochiii peste cap. De ce stătea după Ellie? Voia să fie cu ea, acolo. Voia să bea cu el şi să danseze pe melodii lente. Voia să-i simtă respiraţia pe gâtul ei şi să o ţină de şolduri, dar nu. Ei erau doar prieteni buni şi nu putea schimba asta. Dacă îi spunea că-l place, nu ar mai fi fost ca înainte.
’’De ce trebuie să fie aşa de complicat?!’’ gândi ea exasperată.
Trase aer în piept şi se îndreptă spre uşa de la intrare.
***
La Ellie acasă era o harababură totală. Ellie demola şifonierul, Emeli vroia să dea cu telefonul de pereţi şi Mason se plângea că nu-i stă părul aşa cum trebuie.
- Da’ ce te ambalezi atâta cu părul ăla? Vrei să o impresionezi pe Marina, nebunule?spuse Ellie uitându-se dezaprobator la un tricou alb cu nişte steluţe pe el.
- Taci...
- Deci am spus corect! sări Ellie în sus.
- N-am zis ''da'', okay? Dar, oricum, tu înţelegi ce vrei, spuse el aspru.
- Omule, da’ ce ai azi? Toată ziua ai fost morocănos! Şi ne faci şi pe noi să fim aşa. Ori te înveseleşti, ori taci naibii din gură.
- Nu sunt într-o dispoziţie bună, bine?! Taci şi tu o dată şi alege dracului ceva de acolo.
- Băi! Ia nu vă mai certaţi. Am probleme aici! zise Emeli cu faţa roşie, uitându-se nervoasă la ecranul telefonului.
- Tu ce mai ai? spuse Ellie dându-şi ochiii peste cap.
- Ryan nu vine la petrecere! se smiorcăi ea.
- Da’ ce face? întrebă Mason.
- Dracu’ ştie! Pur şi simplu mi-a zis că nu vine şi că nu poate vorbi. Dar a zis-o, aşa, sictirit! Nici măcar o faţă zâmbitoare n-a pus! Nimic!
- Evrika! strigă Ellie.
- Ce? întrebă Emeli cu o voce stinsă, distrusă de aroganţa lui Ryan.
CITEȘTI
Leafy
Teen FictionFirul verii din acel an era pe sfârşite, dar adolescenţilor din cartierul Leafy nu le păsau. Ei continuau să se distreze, dorind să profite de adolescenţă, cât timp mai puteau. Clasa a 12-a le bătea la uşă, o dată cu bacalaureatul şi terminarea lice...
