Secretul dintre noi

Capitolul 4

Christabel făcu ochii mari, pentru că vocea lui o zăpăcea.

Se gândi că el s-ar putea să nu cunoască semnificația cuvintelor pe care le folosea și din acest motiv nu se arată scandalizată.

-Nu sărut niciodată necunoscuți.

-Iar eu nu ofer ajutor necunoscutelor, oricât de frumoase ar fi.

Christabel  trase aer adânc în piept, dându-și seama că el înțelegea perfect sensul cuvintelor pe care le folosea.

-Atunci nu-mi lași altă opțiune decât să îți iau calul.

În timp ce rostea aceste cuvinte, Evan observă că ea scosese un briceag din buzunar și îl îndreptase spre pieptul lui. Reușise să-l surprindă total. Ce credea ea că face cu jucăria aceea?

Nu știa dacă glumește sau nu, dar privirea serioasă pe care ea i-o aruncă, îl lămuri pe deplin. Evan își opri ochii pe gura ei mai mult decât era normal, iar Christabela   , la rândul ei, îi făcu un gest cu capul să se îndepărteze de cal, care păștea liniștit din fericire mai aproape de ea decât de el.

-Gulumești!!! Exclamă pe jumătate mirat,pe jumătate amuzat.

Christabel neagă fără să spună un cuvânt. Evan nu se mișcă din locul în care se afla.

-Îndepărtează-te încet de cal, îi ceru cu voce fermă.

Evan refuză să se lase manipulat și, când făcu gestul de a se îndrepta direct spre ea, fără să țină seama de vorbele ei, Christabel își armă cuțitul de la briceag, paralizată de uimire. O privi fix pe fata care nu clintea și atât de intens și pătrunzător încât pantalonii îi deveniseră strâmți, iar inima anormal de accelerată.Îi admiră curajul, deși era prost folosit.

-Aici, hoția se pedepsește cu închisoarea, iar amenințarea unui bărbat... lăsă neterminată avertizarea.

Niciun fior nu o trecu pe fată la auzul cuvintelor lui. El știu că ea nu se teme, iar asta mai mult îl amuza decât îl înfurie.

-Nu mai repet.Pleacă ușor de lângă cal și nu o să ți se întâmple nimic.Îți promit.

Evan sfârși prin a accepta.Se dădu doi pași înapoi, fără a-și lua ochii de la ea.

-Știi că am să te găsesc, o avertiza cu voce ușoară.

Ea doar îl privi.

-Spune-mi cărui grajd aparține și voi face să ți se înapoieze calul, fără nicio problemă. Îți dau cuvântul meu.

Evan se amuză de amestecul de inocență al ei,căci cu un singur fluierat de-al lui, calul ar fi aruncat-o pe jos. Își frecă mâinile gândindu-se la spectacol, numai că el nu-I supse nimic, șmecheria asta avea să o probeze chiar ea.

-Cuvântul unei hoațe? o spuse ușor ironic.

Christabel fu surprinsă de tonul glumeț din vocea bărbatului. Îl amenințase și el nu se temea. Se tot uita la ea cu o dorință nestăpânită, care-i trezi fluturi în stomac pentru prima oară în viața ei.

-Da, cuvântul unei hoațe.

Evan zâmbi în fața vorbelor ei strălucite.Avea chipul unei hoațe desăvârșite, pe lângă o privire jucăușă.

-În mod normal, nu obișnuiesc să iau ccea ce nu îmi aparține de dreptș totuși, în actuala circumstanță, sunt nevoită să acționez altfel, deși gestul meu ar putea semăna cu un delict.

Evan crezu că încearcă să justifice ceea ce nu era justificabil, dar situația i se păru dintre cele mai suculente. Dacă ea credea că-l putea intimida cu un briceag, va avea o surpriză.