Un răsărit întunecat

3.CEVA CIUDAT

David ma trase de mana,intr-o parte,parea un baiat slabut,dar fiind vampir este extrem de puternic

-Ba nu,nu sunt vampir.spuse el nervos

-Da,asta spune orice vampir.Am vazut cum te holbai la sangele meu,si dintii si ochii,este evident!

-Si cum stii tu ca alea nu erau chestii false sau altceva..

-Fiindca si eu sunt ceea ce esti tu..si stiu ce se intampla cand vezi sange de om si stiu ce simti cand nu te poti abtine sa nu sari sa il devorezi,sa il seci de sange,crede-ma!

-Bine,sunt vampire,doar te rog sa nu spui nimanui asta,sunt si nou si nu am chef sa se uite la mine cu alti ochi de cum se uita in present!

-Si ar fi o diferenta?

-Poftim?

-Nimic,scuze…

Se suna.Tot coridorul se goleste,este pustiu si este pentru prima data cand vad holul asa….

-Ce ora ai?intreb politicoasa

-Germana…tu?

-Chimie….

David se indeparta usor fara sa imi spuna vreun cuvant de adios au”Ne mai vedem”.era genul de tip care nu voia sa isi faca prieteni,era genul de baiat FOREVER ALONE,dar asta se va schimba,pentru ca am de gand sa aflu cat mai multe despre baiatul asta,pariez ca are o viata grea si un trecut greu deasemenea!De aceea m-am repezit cu viteza luminii in fata lui.

-Se putea spune si “Pa”,nu este greu,ar trebui sa incerci.

-Nu vreau prieteni!

-Ma gandeam la asta!Dar ar trebui sa fim prieteni,te pot invata sa te controlezi,te pot invata sa vanezi numai animale,sa le prinz pe cele care au sangele gustos si sa stii ca este extreme de greu,crede-ma,stiu din propria experienta!

-Uite,daca suntem “rude”nu trebuie sa fim prieteni,nu am nevoie sa invat nimic de la tine ,ma descurs singur,m-am descurcat o viata intreaga,nu este ca si cum  nu pot si acum!

-Bine,faci cum vrei,dar vreau sa te intreb cati ani ai!

-De cand m-am transformat?de o luna!

-Bine,esti mai mic decat mine…dar asta nu conteaza,poti devenii mai bun ca mine si mai rezistent!

-Nu imi pasa,de  cate ori sa iti spun?LASA-MA!

Si David pleca nervos.M-am gandit ca o sa se termine asa.Dar ce a vrut sa spuna prin” m-am descurcat singur o viata intreaga”,nu mai are parinti sau cum?Si fix in momentul in care m-am intors disparuse,nici nu stiam unde s-a dus…de asta imi era frica!

Ma indrept spre clasa,pun mana pe clanta si in clipa in care am vrut sa deschid usa,aud un zgomot indepartare,parca se lupta cineva!Fug intracolo.Nu imi venea sac red ce se intampla,era David,se lupta cu cineva,dar cu cine?Cred ca era alt vampir.

La un moment dat vampirul il darama pe David si i-a o bugata de lemn si vrea sa i-o infiga in inima,ma duc acolo,si in 2 clipe ii rup capul vampirului dupa aceea ii bag bugata de lemn in inima!

-David,esti ok?

-Da,sunt bine,ce cauti tu aici?

-Am auzit zgomote si am crezut ca ai nevoie de ajutor!

-Ti-am spus ca nu am nevoie de ajutor…

-….daca nu eram aici erai mort déjà,cred ca ai nevoie de tot ajutorul posibil…te rog,lasa-ma sa tea jut,sa te invat cum sa te aperi,ce sa faci…Nu trebuie sa imi spui acum daca da ,mai gandestete!

Usor usor ma indepartez de el.Ii aud inima batand,tare,chiar foarte tare,nu m-am putut gandi ca unui vampir ar putea sa ii bata inima atat de tare,oare de ce?De frica sau de raspunsul pe care il avea?

Ziua aproape ca se terminase!Mai aveam o ora si plecam acasa…ALELUIAAA…cel mai tare ma bucura faptul ca Erik o sa vina inapoi la mine,astazi!

Telefonul imi suna,era un mesaj,un mesaj de la Erik in care scria:

“Buna Caroline,imi este dor de tine,chiar as vrea sa te vad….”pana aici nu imi placea cum suna mesajul ,dar citesc in continuare “…,dar astazi  nu pot.Imi pare nespus de rau,dar a mai intervenit ceva de la consiliu si trebuie sa mai stau,o sa vin tocmai peste o luna.Imi este dor de tine si te pup,sper sa nu te superi pe mine.Ne vedem atunci,Erik”.Nu imi vine sa cred ce tocmai am vazut.Cel mai rau la un vampir este acela ca orice sentiment se amplifica de 1000 de ori mai mult.Cel mai nasol sentiment este durerea si exact lucrul asta il simteam eu acum!

Am fugit spre casa,fara sa mai stau la ultima ora..m-am oprit in padure.Acolo totul era asa calm,era asa liniste,aici chiar puteai sa te relaxezi,si imi gasisem un loc perfect.Ma intind pe iarba.Era asa moale,nu am mai stat pe iarba de acum 2-3 luni,de cand plecase Erik.Toate vietatile din natura din linistea in care erau ,se trezisera la viata.Nu ele erau asa,ci ceva le facuse sa faca asta.Era un tufis care se misca.Mi-am pregatit pozitia de lupta si eram gata sa atac.Cand sa atac,i-a ghiciti cine iesise din tufis.Era domnul FOREVER ALONE,David.

-Ce faci tu aici?ma intreaba confuz

-Uite,incercam sa ma relaxez..tu?

-Imi cautam ceva de mancare

-Si ai reusit?

-Nu prea…

-Vrei sa te ajut?

-Nu…si cred ca am un raspuns pentru tine,

-Ce raspuns?

-La intrebare.Raspunsul este DA!

Mirata,m-am dusa si l-am imbratisat spunandu-i

-Bun venit in familie!