Hey prieteni,scuze ca nu am mai scris,dar am fost ocupata cu tezele si altele.Capitolul asta l-am scris repede in ultima ora si sper sa va placa! :** <3
Ceasul suna.Apas repede pe butonul de anulare.
Ma ridic din pat somnoroasa,trag jaluzele si deschid geamul.Simteam acel aer curat.Era mult prea frumos ca sa fie adevarat,speram ca ziua de azi sa fie obijnuita,la fel cum fusesera si celelalte zile inainte de transformare.Viata avea ritmul ei.
Imi iau papuceii in forma de maimutica in picioare si ma duc jos.Totul era calm.Nu se auzea zgomotul ibricului de diminieata pe care mama il lasa mereu pe foc,uitand sa il ia de acolo.Oare unde era mama?dar tata?
Un bilet lipit pe frigider imi atrage atentia.Oare ce era?L-am dezlipit de acolo si l-am citit „Draga Caroline,am plecat intr-o afacere impreuna cu tatal tau in Spania,revenim in 2 saptamani,ti-am lasat bani pe masa,sper sa iti ajunga.Te pup si ne vedem atunci,Cu drag mama ta”...Imi mintea mea imi venea idea de o mega petrecere,dar acum trebuie sa am mare grija,poate se intampla si mai multe lucruri stranii,deci mai bine anulez petrecerea.
Ma uit la ceas.Era ora 7:45.Ma gandeam ca la ora 8 incep cursurile si nu am timp sa ma imbrac,ba sa ajung la scola.Promisesem ca nu o sa imi mai folosesc puterile,pentru mine,dar atunci era ceva urgent,important,sa nu imi primesc o absenta,ca altfel mama ma omora.In mai putin de 5 minute ma imbrac si ma duc dupa repede in frigider sa imi iau ceva de mancare.Nimic.Totul era pustiu.Oare ce facusem eu cu toate pungile de sange?Mai erau fix 10 minute.Pornesc cu viteza spre padure.Tot calm si pace era,ca ieri cand am fost aici cu David!
Aud un zgomot ciudat.Ma adapostesc dupa o buturuga.Vad o umbra.Stau 10 minute ascunsa si dupa sar.Parca era un om.Stai asa,era o persoana cunoscuta,era David.
-Ce faci aici?zic surprinsa
-Ce faci tu aici?parca ai spus ca nu vanezi,doar bei din pungi de sange.spune David sigur pe el
-Am ramas fara pungi de sange acasa,nici nu mai stiu ce am facut cu ele...
Se ridica usor si incepe sa se scuture dupa aceea se sterge la gura de sangele de la animale.Era imbracat ciudat,parca era o costumatie speciala pentru ...vanat?!
-David,ce-i cu .....costumatia asta?spun asta incepand sa rad pe sub buze
-Este pentru vanat,bine?Nu am destule haine...si...si.
-Si ce?Puteai sa ma intrebi,ca mai sunt haine de a lui tata acasa,ca a plecat cu mama,si puteam sa iti dau ....
Se uita la mine timp de cateva minute si pleaca.Strig dupa el,dar nu ma aude.In cateva secunde sunt in fata lui si se opreste.
-Stii ca poti sa imi raspunzi,nu?
-Stiu...DOAR TI-AM SPUS CA NU AM FAMILIE,SAU CASA,LASA-MA...incepu sa tipa tare,nu l-am mai vazut asa de furios de cateva zile,am crezut ca s-a obijnuit cu asta,dar din pacate,nu!
-Uite,daca vrei poti sa stai la mine cateva zile,sunt 2 camere libere,si atunci putem face si proiectul....ca peste 5 zile trebuie sa il prezentam...
-Bine,ok.asa facem!
Cu un zambet pe buze,David aproba sa stea la mine acasa pentru cateva zile.Si din propria lui initiativa m-a luat in brate.Am simtit un fior pe care nici cand ma imbratisa Erik nu il simteam,era ceva specil,ceva nou,era ceva ce cu totul special....
Se aude un zgomot mai ciudat,unul produs de ceva,de parca cineva se lupta.Deodata sari din tufisuri 2 oameni care se luptau.Erau vampiri?Da,erau.Amandoi aveau coltii iesiti,erau foarte puternici si foarte rapizi.Observasem ca unul dintre ei are probleme,si imi era foarte cunoscut,era,era....Erik?!Ce cauta el aici?Imediat am rupt o creanga pe care am facut-o foarte ascutita si i-am bagat-o in inima persoanei care il ranea pe Erik!
-Erik,esti bine?
Incercand sa isi recapete puterile,Erik reusise sa scoata o vorba
-Da,sunt bine.Tu?
-Da ,foarte bine,cum ai ajuns aici?parca erai in Scotland!
-Da,am avut o problema ,si cred ca tocmai ai omorat problema...si iti multumesc!
Dupa ce isi recapata puterile Erik se ridica si ma saruta.In momentul acela nu am simtit nimic,era pur si simplu un ....simplu sarut,oricine putea sa mi-l dea,nu era cine stie ce..
-Aaaa,el este David,David,el este Erik.....iubitul meu...
David se uita la mine cu niste ochi...parca era ...gelos?Din expresia fetei si din bataile inimii parea gelos....
-Imi pare bine,spune Erik,sper ca ai avut grija de Caroline a mea!
-Da,sa nu iti faci probleme!
-Caroline,sa ii stergem memoria mai bine...
-Nu,nu,si el este ca si noi,este transformat de curand
-Aaaa,deci si tu,bine atunci,bun venit in grup
Generos Erik ii intinde mana lui David acesta raspunzand la fel...si dupa dau noroc.
Era aproape sfarsitul zilei,era ora 5 P.M.Oare cum trecuse ziua asa de repede?Si nici nu am mancat,aoleu.
-S-a terminat si ziua asta,nici nu am mancat si nici la scoala nu am fost...
-Lasa,il vrajesc pe diriginte sa iti motiveze absentele si ....
-Nu,vreau sa rezolv singura.
-Pe asta nici tu nu o poti rezolva,lasa-ma pe mine!
-Bine!
-Bun,cine vine sa manance ,fac cinste,stiu o padure nu departe de aici unde este cel mai gustos sange..
-Vin si eu.raspunde David
-Ooo,uite cine este nerabdator
-Imi este foamne,asta este tot!
-Bine,haide si eu sunt la fel ...raspund fericita
Si toti 3 ne-am indreptat spre padurea de care ne spunea Erik!
CITEȘTI
Un răsărit întunecat
FanfictionAi facut ceva vreodata din iubire si ai regretat?asta a facut Caroline,o fata de 17 ani care a vrut sa fie langa el pe vecie.a regretat?nu a regretat?cum s-a intamplat? pe toate acestea le puteti afla citind acest roman!
