Un răsărit întunecat

4."NU VREAU O FAMILIE"

Uimit,David ma impinse puternic si din cauza asta am cazut.Mi s-a parut ca nu vrea sa accepte faptul ca in sfarsit poate avea o familie sau poate nu ii plac imbratisarile,nu il inteleg pe baiatul asta!

-Ce e cu tine?intreb curioasa

-Ti-am spus ca nu am nevoie de o familie ,vreau doar sa ma inveti cum sa ma apar si cum sa vanez!

-Bine,am inteles,dar mai intai vreau sa vorbim putin,te asezi?

Fara sa imi dea vreun raspuns se aseaza pe iarba.Eu il urmez.Totul era asa calm,poate din cauza ca totul era pustiu,nicio miscare nu se ivi la orizont.Ma simteam asa in siguranta cu David.Chiar daca acesta nu suporta pe cineva langa el,eu tot cred ca doreste pe cineva din toata inima aproape,sa aiba pe cineva caruia sa ii spuna ce il doare,caruia sa ii spuna secrete si eu cred ca as fi persoana potrivita.

Se uita curios la copaci ca si cum era pentru prima oara cand ii vedea,sau poate ca era prima oara cand simtea in sfarsit ca traieste,o data cu transformarea sa.Ma uit la el.Ii zaresc doar profilul fetei.Ii vad ochiul drept.Era de un verde surprinzator de frumos,nici la Erik nu vazusem asemenea ochi.

-Deci vi din Scotland nu?Cum e acolo?

-Frumos...

-Cred ca iti este dor de cei dragi nu?

-Nu chiar!

-Cum asa?oricui ii este dor de ei,orice ar face!

Cu intrebarea asta,cu propozitia asta as fi vrut sa scot ceva de la el,ceva legat de parintii lui,crezand ca nu ii mai are,...dar nimic.Timp de 5 minute continua sa se holbeze la copaci...poate nu vroia sa imi spuna nimic..Dar uite ca buzele intr-un final se miscau.

-...Nu-i de asta.Doar ca parintii mei,pe parintii mei nu i-am cunoscut niciodata.Cand am fost mic,mai tin minte ca m-am trezit in fata unei case necunoscute,aceasta crescandu-ma si ingrijindu-ma.La varsta de 14 ani m-am dus la parintii adoptivi,afland ca sunt adoptat,si i-am intrebat de ei,mi-au dat adresa lor si m-am dus sa ii caut.

-Si?i-ai gasit?ce s-a intamplat dupa?

-Pai...timp de 2 zile i-am cautat,a3a zi am aflat ca acestia murisera intr-un incendiu...

-De ce nu te-ai intors la parintii adoptivi?Nu ai vrut sau de ce?

-Nu este de asta.Normal ca am vrut.Doar ca in momentul in care am ajuns inapoi acasa,am vazut un afis pe care scria pe casa”DE VANZARE” si mai scria ca s-au mutat in Italia,neavand cum sa ii contactez si nestind unde sunt,m-am hotarat sa ma mut aici!

-Ooo,imi pare nespus de rau!

-Asta este,viata merge inainte ..

-Si din cauza asta nu mai vrei o familie,de aceea nu vrei sa ai pe  nimeni langa tine?

David ia o floare de jos si incepe sa o invarta in mana,dupa aceea aruncand-o cat colo.

-Fiindca atunci cand cineva face ce vrea din tine,te arunca..nu vreau sa fac mereu aceeasi greseala.

-Eu nu sunt genul ala de persoana,crede-ma!

-Cum spui..acum ma inveti sa ma controlez?

-Bine!!cel mai important lucru atunci cand  vezi sange este sa nu te gandesti la el,sa nu te gandesti la cat de bun este si cel mai important lucru este sa te gandesti ca daca iei sange de la persoane,direct din vene,o sa le omori.Gandeste-te cum ar fi ca un vampir sa omoare pe cineva,ar tine toata chestia asta sub constient  toata viata si vina ar fi amplificata de 1000 de ori..

Timp de cateva minute il vad tinut pe ganduri,ca si cum ar trebui sa ia o decizie extrem de grea...poate,pentru el,chiar era! Soarele stralucea..abia se zarea printre copacii din padure.Pasarile si animalele „se trezisera”in sfarsit din monotonia din acea zi. In ziua respectiva as fi vrut sa mai stau de vorba cu David,sa mai aflu despre el mai multe,despre trecut...

-Trebuie sa plec.Am multe teme pentru maine si trebuie sa fac si proiectul ala,chiar daca nu am cu cine sa il fac.

-Haide la mine si la Criss in echipa..

-Serios?

-Da!

-Bine!

In acest fel ziua se terminase.M-am bucurat ca David a intrat intr-un colectiv,in colectivul meu si al lui Criss..asta este primul pas sa devina iar o persoana sociabila! Dar trebuie sa ma gandesc si cum sa il fac un vampir cu adevarat puternic,fiindca stiu..ca poate!