Un răsărit întunecat

6.IN SFARSIT M-A SARUTAT

       HEEEEY PRIETENI.SCUZE CA NU AM MAI SCRIS DE MUUULT TIMP,DAR AM AVUT TEZELE SI ALTELE.CAPITOLUL ASTA MI SE PARE CAM SCURT DAR SPER SA VA PLACA.:**

ASTEPT VOT SI O PARERE :** <3

Ce saptamana de scoala ciudata.Prietenul meu a venit dupa o „treaba” serioasa pe care o avea cu niste vampiri din Scotland si un tip nou a venit la noi aici,fiind un baiat orfan fara familie,care este si el vampir si cu care am facut o intelegere:Il voi ajuta sa isi stapaneasca pofta de sange si il voi invata tot ce este nevoie pentru a fi un vampir cat mai bun posibil.

Acum sunt impreuna cu iubitul meu intr-o padure foarte indepartata in care nu am crezut vreodata ca o sa pot ajunge.Despre aceasta padure am auzit tot felul de lucruri frumoase,unele si stranii:aici se gaseste cea mai buna mancare si ca pot exista creaturi mai ciudate si mai inspaimantatoare decat ce ne-am putea imagina.

-Nu ai scos nici un sunet tot drumul,esti bine?ma intreaba Erik suspicios si protectiv.

-Da,sunt ok,doar ca nu m-am gandit ca te voi putea revedea vreodata...Erik deodata ma opreste,ma apuca de umeri,ma saruta usor si tandru pe frunte si dupa ma imbratiseaza.

-Dar uite ca acum sunt aici,cu tine.Hai sa nu ne mai gandit la trecut si sa ne bucuram de prezent.Mi-a fost foarte dor de tine.

-oooo,si mie mi-a fost dor de tine.Acest „mi-a fost dor de tine”nu prea a insemnat asa de mult pentru mine,intr-un fel sau altul ,de la un timp nu a mai fost asa de sincer  dorul asta pentru Erik,si nu stiu de ce.

Erik se aproprie de mine.Era la o distanta mica de buzele mele.Ii simteam respiratia.Avea o respiratie grea si rece,ceva nu era normal cu el la momentul acela,oare nu era indeajuns de sincer cu mine?poate ca da.Ii simt buzele lipinduse de ale mele.Era un sarut frumos si unul chiar bun dupa parerea mea,de lucrul asta chiar mi-a fost dor cu adevarat,sper sa mai pot avea parte de asa ceva...imi doresc sa nu mai fie cazul sa plece Erik niciodata de langa mine.

-Aoleu...am uitat ca trebuie sa ma vad cu David.

-De ce?sper ca nu e nimic intre tine si el nu?

-Nu.Cum poti spune asa ceva?Trebuie sa il invat cum sa vaneze si cum sa se controleze.Trebuie sa plec

Dupa asta ma ia de mana ma trage langa el si ma saruta usor din nou pe gura.Un sarut scurt,dar patrunzator.

Incep sa alerg cu o viteza mare spre padurea nu foarte departe de scoala.

Ajung acolo.Il zaresc pe David ca sta jos pe un bustean.Era suparat?

-Hei,scuze ca am intarziat.....am fost undeva cu...si inainte sa ma lase sa termin spune:

-...cu iubitul,nu?

-Da...s-a intamplat ceva?

-Nu,doar ca am nevoie sa fiu invatat si nu prea are cine sa ma invete si...

-Bine,imi cer scuze,este tarziu si ar trebui sa incepem antrenamentul,bine?

-Ok...

-Bun,mai intai trebuie sa inveti sa te aperi.

Il iau usor de mana si incerc sa i-o luxez,ca sa vad cum riposteaza,ii spun sa ma prinda cu toata forta lui si sa ma tina strans pana ii spun eu.Imediat dupa ce i-am spus asta,m-a si prins in brate.Ii simteam respiratia.Era foarte grea si parea speriat

-Nu trebuie sa te sperii.Fi sigur pe tine.

Pulsul i se incetinii.Ma intoarce si ma priveste in ochi.Eram la o distanta extraordinar de mica.Trupul meu se lipi de al lui.Ridic capul.Ii vad din nou ochii surprinzator de verzi.Imi da drumul din stransoare.Ma ia de cap,imi da parul de pe fata si ma saruta.Nu puteam sa ripostez.Era in sfarsit calm.Inima ii batea ca deobicei.Sarutul era foarte senzual si foarte dulce,mai dulce decat cel a lui Erik.Imi suna telefonul.Nu imi vine sa cred.In sfarsit un sarut bun si telefonul ma deranjeaza.

-Nu raspunzi la telefon?

-Nu,mai bine este aici....pe fata lui David se ivii un zambet.Cred ca astepta sa ma sarute de mult.

-Cred ca ar trebui sa plec,se face cam tarziu.

Imi da drumul.Ma simtisem asa de bine in bratele lui.Dar totusi eram cu Erik,nu puteam sa il insel.Nici nu stiam ce sa fac.

In 20 de minute eram acasa intinsa in pat.Ma uitam pe tavan.In cap imi tot venea imaginea sarutului si chipul lui David.Nu ma puteam satura de asta.