Capitolul 42

25 5 1
                                    

Hai să vă spun ceva ce ni s-a intâmplat astăzi mie și colegilor mei.Deci am hotărât să ieșim pe afară și să mergem într-un parc.Unii dintre ei au venit mai devreme,eu am venit mai târziu.Am ajuns eu acolo și am început să vorbim toți.In parc mai erau doi băieți cu vreo 4 ani mai mici decât noi.Noi având 13 ani.Chestia e că băieții ăia și-au pierdut odată mingea și noi i-am ajutat să o găsească.Noi fiind de treabă.Eh,astăzi au început să se ia in gură cu noi.Un coleg le-a spus să tacă din gură că ne deranjează pe toți.In loc să-și vadă de treaba lor,au început să ne înjure.Dar nu erau înjurături de genu:"ce puii mei?".Nu!Erau înjurături d-alea de oameni mari ca să zic așa.M-au enervat așa de tare încât le-am spus și eu să înceteze,că sunt niște nesimțiți,dar nu i-am înjurat.Nu-mi stă în caracter.Dar în schimb ei au început să mă înjure.
Deci cum să faci așa ceva frate?Din moment ce erau mai mici ca noi cu vreo 4 ani,ei ar fi trebuit să stea la locul lor,nu să ne înjure pe noi.Zici că au fost crescuți pe străzi.Eu nu înțeleg ce părinți au ei?Cum să-ți crești copilul așa?Știu,suntem generații total diferite de cele ale părinților noștri,dar totuși cum să te iei de cineva fără motiv?Și chestia e ca erau cu mult mai mici decât noi.Dacă le dădeam 2 palme,nici nu mai aveau curajul să se uite la noi,dar am zis să fim noi ăia de treabă.Oricum nu suntem genul ăla de copii bătăuși.
Deci eu nu înțeleg!?In ce lume trăim frate?Zici că suntem crescuți pe străzi.

CitateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum