Lupta cu destinul

Piatra dupa piatra...

           Zilele treceau , iar Elsa continua repetitiile ...

  Intr-o zi ajunge acasa si il gaseste pe tatal ei povestind cu o femeie . 

-Buna ziua ! Tata  , cine este dansa? 

-Ahhh , draga mea , ai venit . Dansa este Maria si avem ceva sa-ti comunicam . 

-Despre ce este vorba ? 

- Draga mea  , mi-am dat seama cat de mult ai suferit dupa pierderea mamei tale si am decis 

sa-ti aduc din nou bucuria de a avea mama si totodata o sotie pentru mine .

- Tata , vreau doar sa te vad fericit , iar daca asta te face fericit atunci sunt alaturi de tine ! 

            Si cei doi s-au casatorit . Elsa era entuziasmata , se bucura enorm pentru tatal ei si il sustinea in toate. Nu a trecut mult timp si noua legatura a inceput sa se strice , au inceput certurile , strigatele si viata dura pentru Elsa . Mama ei vitrega ii repeta intr-una ca nu e suficient de buna , ca nu o sa reuseasca in viata , ca este un nimeni ... La auzul acestor cuvinte , Elsa se inchidea in camera si plangea . Auzea cum in mintea ei se repeta aceleasi cuvinte : " Nu esti buna de nimic ,Elsa ! Nu esti buna de nimic ! " Cu fiecare zi ce trecea , viata ei devenea tot mai rea , nu mai avea incredere in nimeni , nu putea spune nimanui ce simte si se ruga sa moara ca sa nu o mai doara ..    Prietenii ei au venit sa o vada , sa o incurajeze si au incercat sa o scoata afara insa aceasta nu a vrut iasa din camera ei . A inceput sa lipseasca de la repetitii , telefonul suna intr-una ,dar in mintea ei se repetau aceleasi cuvinte . 

           Totusi , intr-o seara se duce la cafeneaua unde erau si prietenii ei . Era hotarata sa le spuna tot ce simte dar cand ajunge la usa , se loveste de crudul adevar si anume acela ca "prietenii" ei o vorbeau de rau . Incepe sa planga si fuge catre casa . 

"Ce proasta am fost sa cred ca cineva tine la mine cu adevarat ! Doamne , cum as putea sa mai rezist ? De ce toti cei pe care ii iubesc imi fac rau ? De ce ma incred mereu in oameni cand stiu bine ca Tu ai spus caci blestemat este omul care se increde in om ? "      

            Elsa deschide jurnalul si incepe sa scrie ... 

" Draga jurnalule ,

              Stiu ca tu o sa ma asculti fara sa ma judeci si mai stiu ca tu nu o sa-mi tradezi increderea dezvaluindu-mi secretele . M-am increzut in oameni , credeam ca nu este posibil ca cineva sa fie asa de rau si am fost ranita , am fost tradata si  lovita cu pietre . Nu mai pot sa ma incred in nimeni decat in Dumnezeu . E ciudat , mereu priveam oamenii ca pe  niste fiinte ce nu ar fi in stare sa faca rau , ii admiram , eram bucuroasa sa convietuiesc alaturi de ei dar vezi tu , m-am inselat . Si adevarul este ca in adancul inimii mele stiam ca nu ma pot increde dar m-am incapatanat sa nu recunosc aceasta evidenta . Nu exista singuratate mai mare pe lumea aceasta decat cea a unui suflet impotmolit in intunericul neincrederii , al temerilor si al deznadejdii .  Un suflet ranit , neinteles , respins , pustiit si golit de curaj , speranta si iubire. Totusi , mama mea spunea mereu sa am incredere in mine si orice s-ar intampla sa fiu un om bun si corect . O sa ridic capul , o sa las in spate orice ma tine legata si am sa merg inainte . Nu am sa rasplatesc raul cu rau ,ci cu bunatate. Stiu ca forta mea sufleteasca este imensa pentru ca cineva se ingrijea mereu de el si acela este Dumnezeu . Sunt sigura ca tot El este cel care ma ajuta sa ma ridic acum , Cel care imi da din nou putere si curaj pentru a lupta . Stiu ca Dumnezeu nu are nevoie de lasi in armata lui , ci de luptatori adevarati . O sa incerc din rasputeri sa nu il dezamagesc , o sa imbrac armura pe care mi-o da El si nu o sa mai privesc in spate. Vorbele oamenilor pot rani , vorbele nechibzuite ale oamenilor omoara , dar Dumnezeu este Cel care intinde mana Sa pentru a ne ridica. Asadar, aceasta forta pe care mi-o da El astazi nu va diminua , nu va scadea in intensitate si nici nu se va risipi .  Cum as putea sa uit cat de mult conteaza ajutorul meu ? Si da , ma rugam de multe ori sa mor din cauza durerii ce o simteam , nu imi gaseam linistea si nu intelegeam care este scopul vietii mele , dar acum realizez ca am fost creata pentru ceva imens , am fost creata cu un scop , iar incercarile prin care trec sunt menite sa ma modeleze , sa ma faca mai puternica si mai inteleapta.  Mi-am dat seama cat de semnificative sunt gesturile de generozitate , blandete , iubire si cat de valoroase sunt sentimentele curate , sincere si pure . 

De ce tindem ca dupa o incercare sa ne condamnam la o viata rigida , insipida si ordinara ? Ar trebui sa facem lucrurile de placere , iar dimineata cand iesim pe usa sa iesim cu gandul impacat , mintea relaxata si sufletul zburdand de fericire . Ar trebui sa realizam ca toate posesiunile noastre sunt asemenea unor castele de nisip care se vor spulbera odata cu trecerea timpului , de aceea ar trebui sa ne ingrijim mai mult de suflet , sa strangem comori in suflet si nu in maini .Deci , daca mama mea vitrega continua sa ma jigneasca ,eu am s-o iert , nu ma voi mai preocupa de ceea ce zice ea , nu o voi lasa sa strice frumosul din viata mea . Nu exista motiv pentru care sa crezi ca ziua de maine nu mai este pentru tine , nu exista niciun motiv pentru care sa iti pierzi speranta si zambetul , nu exista niciun motiv pentru care sa renunti usor la viata si la ceea ce esti . Mi-am dat seama ca atunci cand sufletul este prea obosit sa se ridice apeleaza la minte . Nu ar fi trebuit sa las aceste lucruri sa-mi stinga soarele si caldura din inima , sa-mi ridice o bariera invizibila in jurul ei . Deci , am hotarat sa nu las vorbele oamenilor sa-mi influenteze starea de spirit si viata pentru ca vorbele lor sunt ca nisipul luat de ape ce nu se mai intoarce . Oricum sunt neputincioasa in fata vorbelor si stiu ca cei care ma vor iubi cu adevarat vor crede in mine , nu in vorbele altora . " 

                  Asadar , dupa ce Elsa isi transpune gandurile in micul ei jurnal , se pune pe genunchi si ii multumeste Lui Dumnezeu pentru ca i-a dat putere . Acum fata ei radiaza de fericire , inima i-a fost imbarbatata in micuta ei odaie si isi da seama ca izolarea asta de lume a fost ceea ce a avut ea nevoie  pentru a-si schimba perspectiva asupra vietii si a intamplarilor pe care le-a infruntat.