Isabela

119 13 13
                                    


Au trecut aproape nouă luni de la momentul adevărului...am aflat că vom avea o fetiță! O va chema Isabela...
Eu:Jason...
Jason:Da?
Eu:O să nasc!
Jason: Poftim??? Mai era încă o săptămână până să naști!!
Eu:Știu... Dar se pare că Isabela vrea să se nască mai repede!

În salon, după naștere

Jason*o tine în brațe *:E așa de frumoasă, ca mama ei...
Eu:Merci...

(pur și simplu nu mai am idei, am stricat toată cartea)

În salon intră Yuki. Am decis ca ea să fie nașa.
Yuki*se ridică pe vârfuri și se uită la Isabela *:Este așa frumoasă... Pot să o țin?
Jason:Ai grijă să nu o scapi!
Yuki:Nu-s proastă!
Jason*mă ia în brațe și mă sărută pe frunte*:Anna... Cred că am omis ceva...
Eu:Ce?
Jason:Nu le-ai spus părinților tăi că ești însărcinată... Ai fost...
Eu:Da știu...
Yuki: Părerea mea este că ar trebui să vă duceți toți trei la ei și să vorbiți...
Eu:Cred că ar fi o idee bună!

După câtva timp, la părinții mei

Eu, Jason și Isabela am ajuns în fața casei părinților mei... Mi-e frică... Dacă vor reacționa greșit?
Jason*ținând-o pe Isabela în brațe *:Haide, fă-ți curaj...
Bat la ușă.
Mama*deschide ușa*:Bună zi... *își pune mâinile la gură*Nu îmi vine să cred!!!
Eu:Bună mamă....
Mama:Felicitări!! Cine este tatăl copilului?
Eu:Serios... E Jason!
Mama:Jason... E tipul ăla de care te-ai îndrăgostit!! S-a schimbat foarte mult!
Eu:Acum e tată... E mult mai serios și mai matur...
Jason:Bună ziua, doamnă Jonson !
Mama:James... Dragule, haide să vezi pe cineva...
Tata*vine la ușă*:Cine... Anna!!Și Jason...să nu îmi spui că...
Eu:Ba da, tată! Este copilul nostru...
Tata*mă ia în brațe*:Felicitări... Se pare că Jason s-a schimbat... Vă fi un tată foarte bun..
Mama:Haideți! Intrați!!

După câteva ore bune de vorbit

Eu:De acum ne retragem și noi... E cam târziu.
Mama:Să mai treceți pe la noi!
Tata:Jason,bărbate, tăticule, să nu uiți de sfaturile pe care ți le-am dat!
Jason:Vă asigur!

Pe drum spre casă

Eu:Ce ți-a spus tata?
Jason:Ca dacă nu am grijă de tine și de fetița noastră, o să mă omoare...
Eu:Nu-l băga în seamă...așa este el. Dar crede-mă, zice o mulțime de lucruri, dar nu se tine de cuvânt...
Jason:Sper să fie așa...
Am uitat să precizez că acum doar noi trei stam în casă, Candy s-a mutat... Voia să nu ne încurce acum că suntem o familie.

Mă îndrăgostesc de un criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum