Ce se intampla cand doua fete total opuse, dar totusi prietene, ii intalnesc pe cei din BTS?
a) Urmeaza o cearta si numai un grup va supravietui razboiului
b) Se inteleg ca o familie si lucrurile merg ca unse
c) Citeste si vei vedea :)
Apropo, acum...
Undeva in capatul celalalt al cladirii gasesc un mic vestiar in care sunt depozitate oglinzi mobile si diferite obiecte care pot fi folosite in coregrafii ori in invatarea acestora. Intru in acea incapere si ma trantesc pe jos odata cu lacrimile care-mi curg siroaie pe obraji. Dupa vreun minut aud niste pasi, dupa care vad doua siluete ca isi fac aparitia in coltul plangacioasei eu.
– Lola, ce-i cu tine? Ai zbughit-o din sala mai repede decat un glont lansat dintr-un pistol, spune incet Tae in timp ce se aseaza langa mine si isi pune o mana pe spatele meu. – Sunt o fraiera, asta e! Trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea si sa ma limitez la a dansa cand nu ma vede nimeni in camera, incerc eu sa ii raspund printre suspine. – Nu esti o fraiera, esti o dansatoare minunata, intervine Hoseok in timp ce scoate un servetel si se ofera sa-mi stearga raul de lacrimi de pe fata. Ce-ti veni sa spui asa ceva despre tine? Nu-ti sta in fire... – Cand te-am vazut prima oara dansand pe scena din acel local crede-ma ca am fost gelos pe tine pentru ca reuseai sa te misti perfect pe coregrafia noastra, mie niciodata nu-mi iese un dans atat de bine sincronizat cu muzica, incearca V sa ma incurajeze. – Chiar tin minte ca am ras cu totii de Jin atunci, ii tot spuneam "uite, fetele astea n-au pic de pregatire profesionista in spate, si totusi ar putea fi lead dancer alaturi de Jungkook daca ar fi in trupa cu noi", completeaza J-Hope dupa care incepe sa chicoteasca impreuna cu V. – Miscarile alea chiar erau usoare baieti, nu se compara cu miscarile care nu-mi ies mie, intervin avand un zambet vag pe buze. Bietul Jungkook, cred ca nu mai are rabdare sa tot stea cu mine sa ma numere si sa-mi accentueze ritmul, sigur o sa ma urasca pentru ca l-am rugat sa ma ajute cu asta... – El adora sa lucreze cu tine, aud spunand o voce din usa.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
E Jin, si din cate aud e si restul echipei ascunsa dupa usa. Super, fix asta imi lipsea! Toti o sa ma vada cu ochii umflati si rosii de parca mi-as fi bagat capul intr-un vas cu suc de lamaie si as fi clipit in continuu vreo 5 minute! Minunat! Imi ascund repede fata si astept sa plece toti.
– Vrei sa ne jucam de-a v-ati ascunselea sa inteleg? il aud pe Namjoon. – Stiu eu cum sa o fac sa renunte, intervine Suga.
Brusc simt doua maini cum incep sa ma gadile, si in ciuda faptului ca incerc sa rezist, dupa cateva secunde sunt intinsa pe jos zvarcolindu-ma si razand in incercarea de a scapa din mainile ce ma torturau. Toti incep sa rada de spectacolul oferit de mine si Suga, iar dupa vreun minut lung si chinuitor pentru mine, se opreste din a ma mai tortura si ma ajuta sa ma ridic. Din inertie ma cuibaresc in bratele lui si il pup pe obraz, dupa care realizez ca toata lumea e de fata, asa ca ii fac semn si amandoi facem o plecaciune de multumire in fata publicului nostru care inca incearca sa se opreasca din ras.
– Ok, acum putem merge sa mancam? intervine Jimin in timp ce isi stergea lacrimile varsate din cauza rasului. – Eu votez pentru mancare! Cine e cu mine? tipa Jin si ridica energic mainile in aer. – Eu! se aude un cor care tradeaza o stare de foame generala in curs de accentuare, doar DJ nu e impresionata de grija lui Jin fata de grup.
Ceva s-a intamplat intre astia doi si trebuie neaparat sa aflu. DJ e cea mai buna prietena a mea pana la urma, ar trebui sa ne spunem totul. Bine, s-ar putea sa fi omis cateva detalii din saruturile mele cu Suga, sau mai bine zis nu am spus nimic, dar ce e mic nu raneste pana la urma.
Plecam din acel vestiar inapoi in sala de repetitii unde deja miroase a mancare de la portiile proaspat aduse de Jin si trupa lui. Ne asezam toti in cerc pe jos si mancam pe nerasuflate, de parca cineva urma sa vina si sa ne fure mancarea din fata daca nu o terminam repede. Din cauza caldurii si a oboselii, DJ si cu mine hotaram sa incheiem repetitiile pentru ziua de azi, baietii sustinandu-ne intru totul.
– Nu vreau sa va stric entuziasmul, dar dubita are doar 8 locuri si noi suntem 9, spune Jin in timp ce ne pregateim sa plecam. – Perfect, mergeti voi si dupa vii dupa mine, spun eu cu un vizibil entuziast. – Lola, de ce vrei sa ramai fix tu in urma? ma intreaba DJ. Stii ca ne putem inghesui putin si mergem toti deodata sau mai bine zis, pleci tu si eu vin pe jos. Am descoperit ca am rau de la soferii care conduc dubite, sunt inalti si fac si mancare! spune aceasta in timp ce ne uitam uimiti la ea.
Uneori ma intreb daca fata asta gandeste ceea ce spune.
– Asa am ocazia sa ma linistesc de tot dupa incidentul de azi, spun incercand sa scap de momentul jenant care se napustise peste noi. – Haide, ma bag eu in spate intre bagaje si mergi tu pe locul meu, sare J-Hope. Cum sa te lasam pe tine in urma? – Simplu, chiar va rog sa faceti asta, voi fii mai bine dupa o scurta pauza singura, promit, spun in timp ce-mi asez bagajul intr-un colt al salii de repetitii. – Dar Lola, intervine din nou DJ ca un copil rasfatat. – Hey, ma cunosti, si stii si tu ca asa imi e mai bine. Te rog, lasa cum zic eu, voi fi bine. – Bine, cum spui tu, se resemneaza DJ. Baieti, nu ma intereseaza cum faceti, dar locul de la bagaje sau cel mai indepartat de sofer e al meu! – Poti pe capota, sub capota, spune Jin intrand astfel in jocul lui DJ.
Doamne, ce-i cu astia doi?
– Pentru tine orice printeso, se aude Jimin de departe, deja e aproape de dubita. – Ramai in sala si vin repede dupa tine, striga Jin cand iese din cladire.
Ah, liniste. Chiar aveam nevoie de o pauza, rasuflu usurata cand ii vad pe toti iesind din cladire
