BTS? Nu, multumesc!

A: Unul fericit si unul trist

*DJ povesteste*

– Poti sa taci din gura cateva minute?! ii spun si acesta face ochii mari. Practic in viata mea nu am mai facut ceva asemanator, pentru ca in viata mea nu am placut un baiat mai mult ca pe tine. Si stiu ca uneori sunt o pacoste sau cum vrei sa imi zici, dar simt ca sunt pacostea ta, nebuna ta sau rasfatata ta nesuferita. Asa ca o sa fiu scurta in ceea ce zic, eu, DJ, am nevoie de tine, Kim Seok Jin. Nu o sa fiu romantica si o sa spun declaratii siropoase, ca am nevoie de tine precum planta are nevoie de apa sau mai stiu eu ce tampenii, am nevoie de tine pentru ca tu ma completezi! ii spun ultima fraza si iau o gura mare de aer, dupa ma uit la fata sa care schita un zambet fugar, dupa care revine la fata serioasa. 
–Nu prea am auzit, se preface acesta si imi dau ochii peste cap, e pornit aerul conditionat sau e ceva zgomot, deci mai poti repeta? ma intreaba si ma uit dezamagita la el.

– Nu-ti forta norocul, Kim Seok Jin! il avertizez si ma apropriu de el.
– Serios, chiar nu am auzit nimic... continua acesta in minciuna lui.
– Ah...care parte vrei sa o repet? il intreb nestiutoare si acesta doar zambeste.
– Partea in care ai spus ca te completez, spune acesta increzator in sine dar se opreste cand isi da seama ca s-a dat de gol.
– Parca ai spus ca nu ai auzit nimic, te astepti sa te cred? il intreb zambind si ajung in fata lui.
– Cred ca nu poti trai fara mine, imi spune si isi deschide larg bratele. Acum, vino incoace, pacoste! ma indruma si sar in brate sale inconjurandu-i talia cu piciorele.

Cine se mai gandeste la rochie?

– Mi-a fost asa dor de tine! ii spun in timp ce imi las capul pe umarul sau.

–DJ, am fost certati 35 de ore, 40 de minute, spune acesta victorios si ma uit mirata la el.

– Te-ai plictisit fara mine, recunoaste!spun entuziasmata si acesta isi lasa capul pe spate oftand.
– Da, da, da, cum spui tu...si mie mi-a fost dor te tine, nebuno! imi spune si ma imbratiseaza mai strans.
– Esti sigur? Nu de alta, dar am auzit ca noua ta prietena, canapeaua din sufragerie, va fii furioasa cand va stii ca te-ai impacat cu salteaua din dormitor...nu apuc sa imi termin fraza ca Jin imi ataca buzele cu buzele sale.

Mi-a fost dor de buzele sale fierbinti, de simpla lor atingere care imi face mintea sa o ia razna, de gustul lor inconfundabil.

– In sfarsit te-ai oprit de vorbit, sa fiu sincer nu mi-a fost dor de toata vorbaria ta! imi zambeste si ma lasa jos.
–Banuiesc ca de asta ti-a fost dor, ii spun si imi las capul pe umarul sau.

Confuz,acesta lasa garda jos si doar clipeste des cand imi simte buzele plimbandu-se nestingherite pe gatul lui. Acesta ma strange mai tare in brate cand dintii mei ii prind o portiune de piele si doar scoate un geamat gutural.

– Imi faci tu mie semne? ma intreaba ofensat si doar ii aplic un sarut scurt pe zona respectiva. O, pregateste-te ca vei iesi din nou dalmatiana! imi spune si ma lasa jos din brate pregatindu-se de atac.
–

Sa te vad, ca doar tu esti expertul! il tachinez si incep sa alerg prin camera, dar cum sunt impiedica de meserie ma impleticesc in propriile picioare si cad precum o placinta in pat.
– Prea usor! spune acesta si sare in pat arestandu-ma cu bratele sale. Realizezi ca suntem singuri in casa, nu? ma intreaba Jin si se apropie de mine.

– Realizezi ca nu am de gand sa cad in jocul tau, nu? ii raspund cu aceeasi moneda si ma ridic din pat aranjandu-mi rochia.
– Am incercat si eu, spune bosumflat si ii prind fata in palmele mele.
– Nu sunt genul de fata care pe care o bagi in pat, cand mami si tati nu sunt acasa, ii soptesc suav la ureche si acesta doar inghite in sec.
– Atunci din care categorie faci parte, experta sau novice? ma intreaba si imi prinde talia in bratele lui.
– Genul care daca mai ai astfel de ganduri, te rupe in bataie! ii spun si ii mangai obrajii. Stai calm, vei afla pe parcurs, imi termin fraza si acesta zambeste probabil facandu-si scenarii demne de calculatorul lui Rap Monster.

*Ziua urmatoare*

*Suga povesteste*

– La naiba Lola, e 7:15, ti-am zis sa ma trezesti la 6:30! mormai nervos si ma uit spre patul ei care era gol si frumos aranjat. Aa da, sunt singur.

Ma intorc nedumerit si-l vad pe Namjoon la birou cautand ceva.

– Tu ce faci aici? il intreb si incerc sa ma ridic din pat.
– Imi caut creionul cu capat negru, l-am lasat aici cand am incercat sa incep o noua piesa. Dar cu tine ce-i de esti asa intors pe dos de dimineata? ma intreaba si se tranteste pe patul colegei mele de camera.
– Am draci!
– O fi cumva din cauza frumoasei Baek Hee?
– Vrei sa vezi cum ti-ar sta ca raton cu jumatate de norma? il intreb si-i fac semn spre ochiul pe care i l-as invineti daca ar mai comenta mult.
– Desi ma roade curiozitatea cum ai vrea sa faci asta, o sa ma abtin totusi, spune si incepe sa rada. Hyung, care-i faza?
– Lola...
– E cu Jimin, deci e in siguranta. De ce-ti faci griji?
– Nu-mi fac griji, mi-e dor de ea, ce dracu nu pricepi?! intreb nervos si arunc perna din pat cat colo.
– Omule calmeaza-te, azi sau maine vine inapoi si veti fi din nou intre aceiasi 4 pereti.
– Nu pricepi nimic! tip si de nervi arunc cu cana de pe noptiera in perete iar aceasta se face bucatele.
– Cred ca Jin n-o sa fie incantat de asta, sper sa nu observe. Deci, hyung, te ascult.
– Nu stiu...nu stiu, spun si ma trantesc inapoi in pat. Mi-e foarte dor de ea, foarte dor...stiu ca eu am trimis-o in tabara si toate alea dar...
– Dar?
– Ma omoara gandul ca nu e aici aproape de mine, ca nu pot s-o vad in orice secunda vreau, ca nu pot s-o vad dimineata cum se ridica din pat pe jumatate adormita sa mearga la baie sa se pregateasca, ori s-o vad atipind dupa o zi grea seara inainte de masa...imi lipseste fiecare particica din ce facea ea. Imi placea s-o enervez dimineata cand ma intreba cu ce-i sta mai bine, pentru ca mai apoi sa iau cearceaful de pe pat si s-o infasor strans in el, sa-i ciufulesc parul si sa-i spun ca acum e cea mai frumoasa fata pe care o cunosc. Si tot asa, fel de fel de lucruri pe care acum nu le mai pot face acum ca nu mai e aici...
– Offf, dragostea asta; lasa, nu mai e mult si o s-o vezi intrand pe usa iar dupa ce ramaneti voi doi singuri o vei putea tine in brate si va fi doar a ta.
– Ma rog...spune-le baietilor ca nu ma simt bine si adu-mi ceva de mancare, nu cred ca ies azi din camera.
– Cum crezi tu...spune Namjoon dupa care pleaca din camera.

Ma ridic din pat si imi caut un prosop pt dus, poate asa-mi mai limpezesc putin gandurile. "Poate"? Pe naiba, e mai rau! Cu fiecare pas facut prin camera imi vin in minte flash-uri cu noi doi. Fara sa realizez, am ajuns in patul ei exact ca atunci... off Lola, vino inapoi repede...