BTS? Nu, multumesc!

Torturi in lant...

*Lola povesteste*

In sfarsit! Era si cazul sa vina! Imi era atat de dor! Toate astea imi treceau prin minte dis de dimineata cand in leneveala mea matinala zaresc curtea plina de zapada. Stiu ca nu mai e mult pana sa debutam si ca trebuie sa am grija sa nu racesc sau sa-mi rup ceva, dar cred ca putina topaiala prin zapada n-o sa-mi faca rau. Plus ca lumea inca doarme, asa ca n-ar fi indicat sa ma pun eu sa bantui prin casa, deci ghetele in picioare, geaca pe mine si directia curtea din spate!

Ah, e atat de placut sa alerg prin zapada, atat de alb si pufos totul in jur! Noroc ca ceilalti nu ma vad, altfel nu m-ar mai primi in casa la cat de nebuna devenisem de la putina zapada. Fac cativa bulgari, si in nebunia mea, arunc unul in geamul de la camera unde dormeam eu. "S-a lipit perfect!" imi spun in minte in timp ce realizez ca incepe sa mi se faca foame si ca ar fi cazul sa intru sa ma spal si sa imi iau ceva sa mananc pana au si ceilalti de gand sa se trezeasca.

Intru in bucatarie dupa ce ma descalt si imi pregatesc un bol mic de cereale cu putin lapte, apoi urc in camera in ideea ca voi sta in pat si imi voi admira urmele din zapada. Ajunsa in camera, imi las bolul langa pat si ma duc in baie sa ma spal dupa prosteala prin zapada. Sper sa nu-l trezesc pe Suga, doarme atat de bine!

– Ce naiba? soptesc eu cand sa ma pun in pat dupa ce mi-am terminat treaba la baie.

Eu am lasat un bol plin langa pat, iar acum e gol! In camera n-am auzit sa fi intrat cineva, iar Suga doarme. Ceva e putred aici, si sunt aproape sigura ce.

– Sa va fie de bine, domnule. Mai doriti si altceva? Poate o excursie matinala pana in bucatarie pentru a-mi pregati ceva sa mananc si eu? spun eu in timp ce ma uitam urat la colegul meu de camera cu mainile incrucisate.
– Neata si tie, in caz ca asta tot mormaiai acolo, imi raspunde el jumatate adormit.
– Nu te preface ca acum te-ai trezit si nu intelegi ce vorbesc Min Yoongi! Mi-ai mancat cerealele, si eu n-am de gand sa merg dupa altele jos, dar am de gand sa mananc exact acum, asa ca ai face bine sa-ti misti fundul pana nu iti dau eu un avant pe scari ca sa ajungi mai repede!

Sta in pat pe spate si ma priveste de parca as fi un vis. Are un zambet larg si foarte dragut, asortat cu parul lui ciufulit. Se vede ca nu-i prea pasa de ce tot vorbesc eu, lucru care ma irita teribil, si aproape ca ma face sa-i trantesc bolul in fata lui adormita.

– Ti-am mai zis ca esti adorabila cand esti nervoasa? imi raspunde dupa cateva clipe cu o vocea lui adormita si atat de sexy incat pentru o secunda uit ca sunt nervoasa pe el, dar imi revin repede din acest flirt.
– Pe cat de adorabila pe atat de nervoasa pe tine daca tot ai adus vorba. Jos si adu-mi cerealele! spun si il apuc de o mana in incercarea de a-l trage jos din pat.

Proasta alegere Lola. De ce? Pentru ca in secunda urmatoare cat incerc sa ma opintesc mai bine, sunt trasa peste el in pat.

– Mai bine ai dormi decat sa faci atata scandal, imi spune razand si incearca sa se puna inapoi la somn.
– Mai bine ai merge sa-mi aduci cerealele alea!
– Ca de nu? imi raspunde razand.

Infuriata la culme, imi intorc capul cu fata spre bratul care ma tine captiva peste el si il musc din plin fara pic de mila. In acea clipa, ma cuprinde si cu celalalt brat si ma intoarce astfel incat ajung sub el si el peste mine, eu avand mainile blocate. Imi e aproape imposibil sa fac vreo miscare, iar privirea de pe fata lui imi spulbera orice gand de a ma impotrivi situatiei si ma indeamna cald sa profit de aceasta ocazie. Intr-un moment in care era prea concentrat sa ma analizeze, fac o miscare si il trantesc pe podea, eu ramanand victorioasa in pat pe locul lui.

– Aww ce dragut din partea ta, mergi sa-mi aduci cereale, spun eu cu o voce de copil mic si nerabdator sa-si primeasca mancarea.
– Ai facut o mare greseala Lola, sa tii minte asta, spune el pe un ton malefic dupa care ia bolul si se indreapta spre usa.
– Vreau jumatate de bol din cerealele lui Kookie si jumatate de-ale lui Rap Mon, si sa-mi scoti stafidele te rog, strig dupa el cu un zambet care tradeaza faptul ca savurez razbunarea pentru cerealele mancate.

Ce mod mai bun de a-ti incepe ziua, decat sa-l faci pe scumpul tau coleg de camera servitorul tau personal?

Dupa ce toata dimineata a trebuit sa fiu cu picioarele pe pamant jos cu restul gastii, ii las pe fiecare sa-si faca treaba si aleg sa-mi petrec ziua in camera mea cu muzica si o carte buna. Cred ca sunt vreo cateva luni bune de cand n-am mai pus mana pe o carte. Sus, imi aranjez patul cat mai confortabil pentru ziua mea de lectura, cu o cana de ceai de menta si telefonul cu castile pregatite pentru pauzele de citit. Ceilalti merg ori in oras, ori la companie pentru repetitii, ramanand in casa doar eu, Suga la parter la studio si Namjoon care pierde vremea prin sufragerie. In concluzie, nimeni care sa ma distraga din activitatea mea!

*Suga povesteste*

Trebuie neaparat sa i-o platesc Lolei, prea mult am lasat-o sa se prosteasca. Desi e atat de dulce cand se enerveaza...eh, sper sa-mi iasa planul asa cum vreau. De fapt ce tot delirez eu aici, normal c-o sa-mi iasa!

Ies din studio si il gasesc pe Namjoon tolanit pe canapea, uitandu-se la un film.

– Am nevoie de putin ajutor din partea ta, spun eu serios.
– Scuze hyung, nu compun nimic azi, am o durere cumplita de cap, imi raspunde el.
– Nu ma refeream la versuri. Dar doar cu o conditie ma ajuti: iti tii gura si nu lasi loc de interpretare ca ai stii ceva despre asta in fata celorlalti!
– Hyung, cand te-am tradat eu?
– Niciodata, deci iti spun planul meu, spun si ma asez langa el.

*Lola povesteste*

Deja ma dor ochii, ar trebui sa fac o pauza. Las cartea jos si imi iau telefonul cand dintr-odata aud o bataie in usa.

– Da?
– Lola, am o rugaminte la tine, spune Namjoon in timp ce isi face aparitia in camera. Suga m-a rugat sa te trimit la foisor sa-l ajuti un minut cu nu stiu ce chestie. A zis ca nu trebuie sa te imbraci mai gros pentru ca nu te retine mult.
– La foisor? Ce naiba? intreb eu mirata.
– Du-te si vezi ce vrea, daca e nevoie ma strigi si iti iau eu locul.
– Ok, haide sa mergem, spun si ma cobor din pat.

Namjoon ma conduce pana la usa din fata unde sunt ghetele mele, imi deschide usa si o inchide in urma mea. Aerul de afara e foarte rece, mai ales in comparatie cu culcusul meu caldut. Oare asta e razbunarea lui, sa ma scoata din culcusul meu in cancerul asta de frig? Ajung la foisor si il gasesc in picioare, cu o patura langa el.