BTS? Nu, multumesc!

Apelantul necunoscut

DJ POV

-Eu zic sa mergem sa mancam pana nu lesinam aici!spune J-Hope voios si incerc sa scot un zambet mai tras de par.
-Sa mergem sa mancam ceva de porc!aproape zbiara JungKook si imi acopar urechea stanga. Mai privesc prin camera de cateva ori si observ ca Jin cumva si-a luat talpasita din camera rezervata trupei.

-Poti sa iti gasesti alta perna?il intreb pe V care doar isi scutura capul in poala mea. Doamne, zici ca toti v-ati aliat astazi impotriva mea!spun si ma las pe spate pe canapea.

-In caz ca ai uitat ti-am salvat pielea, spun si eu, asa doar...

-De ce ai facut-o?il intreb si acesta se ridica deranjat de toata conversatia.

-Nu am facut-o pentru tine, am facut-o pentru hyung!spune scarpinandu-si ceafa. Nu totul are legatura cu tine!

-Cred ca are din moment ce pitipoanca aia crede ca e ceva intre noi!zic agitata si V doar isi loveste fruntea.

-Doamne, ce obositoare esti!spune si imi intoarce spatele pentru a dormi. Ma ridic de pe canapea si decid sa ies afara, in speranta ca voi da de Jin.Deschid usa cu toata forta si sunt intampinata de un hol gol. Ciudat? 

Inchid usa dupa mine si ma gandesc in ce directie sa o iau pana cand sunt trezita la realitate de o voce mult prea cunoscuta auzului meu. Merg dupa sursa zgomotului si ma opresc la colt cand il vad pe Jin vorbind ingrijorat la telefon. Acesta parea incordat si nervos, iar privirea ii era complet schimbata, deloc calda si primitoare, mai degraba una de gheata.

-Cat timp mai ai pana ajungi in tara?il aud intreband foarte serios.

.........
-Si ce ai de gand sa faci cand te intorci?il intreaba ducandu-si mana prin par.
........
-Lucrurile sunt sub control, aici, nimic neobisnuit, ii raspunde apelantului si incerc sa imi dau seama cu cine vorbeste, de e asa de tensionat.
.........

-Nu, inca nu i-am spus. Nu am gasit momentul potrivit.

.........

-Stai linistit, o sa vad eu cum ma descurc! Nu vreau sa te amesteci, eu sunt cel care trebuie sa-i spuna!zice si inchide telefonul brusc. Se lasa cu spatele pe perete si dupa ofteaza greu, inchizandu-si ochii. Isi ridica telefonul si se uita in reflexia lui, dupa incepe sa isi exerseze zambetul pana cand e multumit de ceea ce vede. Cand il vad ca porneste in directia mea, ma intorc pe calcaie si fac niste pasi cat pot de mari,dar  abilitatea mea de a ma impiedica pe drumul drept, ma cam da de gol, soarta mea e o alta cazatura demna de nota 10++.
-La naiba!injur printre dinti cand ajung precum o caracatita pe jos.
-DJ, ce cauti pe jos?il aud pe Jin intrebandu-ma in timp ce se lasa in genunchi. Esti ok?ma intreaba examinandu-ma si atunci imi ridic privirea din pamant, intalnindu-i zambetul exersat acum un minut.
-Sunt ok, doar ca stii cat de impiedicata m-a facut mama, asa ca mi-am zis "hey, podeao, astazi arati bine, vrei sa ne cunoastem?"imi zic gluma cat se poate de penibila iar Jin doar se uita confuz la mine.
-DJ, faci niste glume groaznice,imi spune el si imi ofera mana lui sa ma ridic. In calitate de iubItul tau, permite-mi sa iti spun asta, continua el fluturandu-si genele.
-Tu vorbesti?il intreb putin jignita de sfatul sau. Lasa-ma sa-ti amintesc ca ieri cand ai facut gluma cu ex-ul, nimeni nu a ras, pana si eu m-am simtit penibila, domnule eu-fac-glume-ca-un-tata.
-Jimin a ras!imi raspunde acesta plin de sine si imi dau ochii peste cap. Imi pare ca lumea nu e pregatita pentru glumele mele...
-Jin, gluma:"Cum iti descrii relatia cu ex-ul? Ex-celenta!"nu e una buna...
-Bine, nu m-am putut concentra, se eschiveaza acesta si isi impletste degetele mainii stangi cu ale mele.
-Nu te-ai putut concentra? Cum asa?il intreb curioasa si incepem sa ne leganam mainile.
-Pai cineva statea bine mersi la mine in brate si se batea in acelasi timp cu Jungkook pentru telecomanda, stii cata presiune se acumuleaza acolo jos!spune exasperat si doar zambesc strengareste cand ii aud explicatia.
-Sa zicem ca esti iertat, ii spun si il sarut scurt pe obraz, dupa ma retrag inainte ca cineva sa ne vada.
-Doar atat merit?ma intreaba bosumflat si ma opresc din mers.
-Pentru prostia pe care ai facut-o azi, esti noroc ca nu te pun sa dormi pe jos! Ce a fost in capul tau cand mi-ai dedicat o piesa, in fata unui intreg fandom?il intreb putin iritata cu bratele pe langa corp.
-Am vrut sa iti fac o surpriza deci surpiza?!spune acesta stangaci si imi las capul pe spate oftand.
-Surprize imi faci seara in pat, in masina, mai precis cand suntem noi doi, nu o gramada de fete care m-ar face franjuri daca ar stii de relatia noastra! Si asa Jennie mi-a aratat simpatia ei...
-Dap, Jennie poate exagera uneori, spune si isi plimba mainile de-a lungul umerilor mei.
-Jin, tipa aia si gasca ei, pot scrie oricand un diss track despre mine si Lola, la cat ne iubesc!spun cu un fals entuziasm si Jin doar rade.
-V-au cam facut praf in camera, spune si arata spre locul unde sunt ceilalti.
-Excuse me!spun pe un ton pitigaiat. Mama m-a invata sa fiu un doamna in societate, nu neispravita care jigneste lumea in sus si in jos,doar ca sa-si auda vocea!incep sa explic dar Jin izbucneste intr-un ras si ma incrunt.
-Spui asta pentru ca in sfarsit cineva te-a lasat fara replica, recunoaste doar!imi spune si imi mangaie obrazul.
-Nu stiam ca ai devenit fanul numarul unul al lui Jennie?il intreb si imi fac ochii mici. Macar daca ma anuntai si pe mine, ma scuteai de tot discursul pe care l-am pregatit pentru seara asta,spun dezamagita si ii iau mana de pe obrazul meu.
-Nu sunt fanul ei, pur si simplu am evoluat ambii in aceeasi agentie, am petrecut o gramada de timp impreuna inainte sa te cunosc...incearca acesta sa imi explice dar doar reuseste sa ma enerveze mai tare.
-Deci eu ti-am stricat combinatia cu fursecul ala uscat, nu?il intreb pe un ton putin ridicat fara sa imi pese ca cineva ne-ar auzi.
-Niciodata nu mi-am dorit ceva cu Jennie, intotdeauna am vazut-o precum o sora si am avut grija ca ea sa stie asta.
-Ceva imi spune ca ea nu a prins aluzia, spun si imi dau ochii peste cap. Jin, tipa aia va joaca pe degete pe toti si voi o lasati bine mersi sa se comporte cum vrea cum vrea.
-Nu putem sa ii zicem ceva pentru ca e fiica lui pdnim...
-Asta explica asa de multe, zic cu o falsa uimire si fac cativa pasi spre usa dar Jin imi prinde jacheta de agatatoare si ma trage langa el.
-Sa o lasam pe Jennie la o parte si sa revenim la discursul tau, ai spus ca ai pregatit un discurs acum cateva secunde, spune-l!imi spune si ma priveste serios, amintindu-mi de acel Jin care vorbea la telefon, unul care nu imi inspira pace si chestii zen, doar fiori pe sirea spinarii.
-Am spus eu asta?!spun prefacandu-ma nestiutoare si dau sa plec, dar Jin ma lipeste din nou de perete si doar incep sa imi trec mana prin par.
-M-ai facut curios, deci spune-l, inainte sa te sarut sau sa musc atat de tare incat toata lumea din sala aia o sa iasa pe hol!imi spune autoritar si doar il privesc pe acest nou barbat care statea in fata mea.
-Bine, spun scurt si inspir adanc. Pot sa o fac, doar hai sa facem schimb de locuri si trebuie sa imi scot telefonul pentru ca nu vreau sa uit vreun cuvant, ii spun si acesta doar da din cap.
-Ar trebui sa imi fie frica, ma intreaba si facem schimb de locuri, s-a intamplat ceva?continua sa ma intrebe pe un ton ingrijorat si doar ii fac semn sa taca si imi scot telefonul unde caut documentul intitulat "Kim Seok Jin". Imi dreg vocea si ii mai acord o privire lui Jin dupa privesc ecranul.Si vad ora potrivita pentru a-mi incepe discursul.
- Astazi, e o seara speciala, mai precis la ora aceasta, 23:05 ne-am intalnit pentru prima oara in Romania. Au trecut 10 luni de la prima mea aparitie in fata ta, 10 luni de cand ai pasit fizic in viata mea. Au trecut 9 luni de la primul sarut din garaj, pe care stiu ca nu il consideri sarut, dar nu imi pasa pentru ca am facut discursul asta, deci ma asculti pana la final. 8 luni si 2 saptamani de la sarutul de pe canapeaua din sufragerie, 8 luni 2 saptamani si o zi de la marturisirea sentimentelor mele pentru tine la care mai adaugi sarutul din padure. Acum 8 luni si o  saptamana m-ai sarutat in studio iar la fix 8 luni, tot pe la ora aceasta am devenit un cuplu. Acum 3 luni am facut dragoste in masina ta si mi-ai spus pentru prima oara ca ma iubesti. Au trecut 3 luni de cand cele 2 cuvinte ti-au iesit pe gura aia afurisita, respectiv 3 luni in care in fiecare moment al zilei cand suntem noi 2 le repeti. Lumea moare de foame, poate Coreea de Sud intra in razboi cu Coreea de Nord, si tu imi spui ca ma iubesti?! Lasand gluma la o parte stau astazi in fata ta si incerc sa nu scap telefonul din mainile mele, probabil imi tremura glasul si mai am putin si plang, doar ca sa iti multumesc ca faci parte din viata mea, ca esti prima persoana pe care o vad cand ma trezesc, primului barbat caruia m-am daruit iar cel mai important, primului barbat caruia ii spun "te iubesc".
Termin discursul si doar imi sterg lacrimile cu podul palmei. Nu imi ridic privirea din pamant si imi bag telefonul in geanta cu cele 2 jeleuri care mi-au luat locul mainilor. Imi fac curaj sa il prives pe Jin si atunci realizez ca acesta avea ochii rosi.
-Te-am emotionat, fraiere?il intreb si incerc sa scot un mic ras, dar esuez si doar ma arunc in bratele sale. Acesta imi inconjoara talia strans cu mainile sale si isi afunda fata in parul meu. Nu a fost chiar atat de spectaculos, mormai eu si Jin imi mangaie spatele.
-Da, nu a fost cine stie ce, fraiero!imi spune pe un ton infundat. Doar mi-ai spus ca ma iubesti! Nu ai idee cat am vrut sa aud asta!spune si fara niciun avertisment incepe sa ma invarta prin aer.
-Te iubesc, Kim Seok Jin!spun fericita si ii ofer cel mai frumos zambet de-al meu. Chiar te iubesc!
-Si eu te iubesc, DJ!spune inapoi si ma lasa jos. Oficial e cea mai frumoasa zi!continua el si isi zdrobeste buzele de a le mele. Ne pierdem in sarut pana cand simt ca cineva ne urmareste, ca suntem observati. Ma trag din sarut si ma uit de-a lungul holului, doar aud sunetul ascutit al unor pantofi fugind. E totul in regula?ma intreaba calm si realizez ca probabil oboseala isi spune cuvantul.
-Da, doar ca sunt putin obosita, de dimineata sunt pe drumuri cu treburile trupei, spun aproape cascand. Vreau sa merg acasa si sa dorm.
-Adica, mergem acasa si ne odihnim impreuna, spune si imi da un sarut scurt pe frunte, dupa intra in sala de asteptare.
Oare a fost in capul meu sunetul acela de pasi sau cineva chiar ne-a vazut pe mine si Jin?

Cu cine vorbea Jin la telefon? Doar nu a vorbit cu el....

Nu se poate, el a disparut.... a trecut prea mult timp fara nicio veste de la el...

Annyeong cititori, aici princess!^^ ^^ Vreau sa incep discursul prin a-i ura un calduros "La Multi Ani!" lui Legendary, saraca de ea a fost terorizata de mine in fiecare duminica seara si nu numai pentru aceasta carte. Revenind la capitolul de astazi, lucrurile se complica, cu cine vorbea Jin la telefon? Oare cineva i-a vazut pe cei doi? Sunt atat de multe intrebari in legatura cu acest capitol. Pana acum lucrurile pareau sa se aseze, Lola e fericita cu Suga, relatia dintre DJ si Jin a evoluat enorm si totusi trebuie sa se intample ceva... Spoiler alert: incepe numaratoare inversa!(va las pe voi sa ghiciti ce numaratoare si va rog lasati toate teoriile despre cine e acel "el" despre care zicea DJ)