Un demon printre oameni şi un înger printre demoni...

Cap-1

Sincer... Habar n-am cum e să trăieşti printre cei vii. M-am ascuns secole dea rândul printre umbre şi mi-a fost prea frică să ies la iveală, însă totul sa schimbat radical atunci când m-am decis să îmi i-au o vacanţă de la atâta întuneric. În sfârşit am curaj, însă dacă oameni nu mă vor accepta sau vor descoperi ce sunt eu cu adevărat, se vor răzbuna sau se vor teme? Mă vor vâna ca pe un animal prins la colţ sau mă vor evita de parcă aş purta o boală mortală? Habar n-am însă merită să încerc.
Zâmbesc trist spre oglindă. Ani dea randul fetele au fost atrase de frumuseţea mea, nu am întâlnit o fată diferită care să îmi trezească senzaţii de căldură, nu doar dorinţa carnală ce mi-o potoleam imediat. Poate doar cu câteva zile după ce am devenit vampir,am descoperit.
    O draga mea Bella. Cât te-am iubit, însă anii și-au spus cuvântul,trecând foarte mult timp de atunci,poate prea mult. Mia Bella... Însă trecutul rămâne trecut, chiar dacă mă bântuie şi în prezent.

   Las privirea timp de o secundă şi mă pierd în gânduri, mă uit din nou şi nu văd decât acelaşi caracter. Un tip misterios cu ochii negri profunzi şi reci deopotrivă, părul negru răvăşit, pielea prea palidă ,un corp lucrat şi cu un caracter vulcanic, uşor de înfuriat, greu de potolit, inteligenţă la rece şi cu o agilitate de invidiat, dar degeaba.
Mă îndrept silenţios spre dressing şi îmi i-au un tricou negru, blugi negri strâmţi, o pereche de teneşi negri, o geacă de piele neagră şi ochelarii de soare. Aţi ghicit, îmi place negrul, îmi caracterizează inima murdărită de sângele ce l-am vărsat în trecut. Nu pot să trec peste moartea Bellei ,deci nu o să mă las ghidat de inimă, mă voi depărta de orice fatã ce se interesează de mine, însă dacă se întâmplă să găsesc pe cineva, ar fi diferit, însă nu am eu norocul ăsta. Plus că voi încerca să mă integrez în aceast oraş, ShadowFalls,deşi am mai stat pe aici câteva luni acum ceva vreme unde mi-am făcut nişte prieteni foarte buni. Un oraş modern in prezent si totuşi plin de amintirile războaielor petrecute în trecut şi de clădiri vechi ascunse printre cele noi ce se înmulţesc pe zi ce trece,pline de legende și mistere. Oraşul este în sine unul foarte mare, având câteva cartiere rezidenţiale, este înconjurat întro parte de câţiva munţi şi păduri nesfârsite.
Ies afară din conac ,care e situat la marginea oraşului, adăpostit puţin în pădure şi mă îndrept spre mașină, un Bugatti Chiron negru autentic tunat şi ce face furori pe drum. Intru înăuntru şi ies repede din maşină, deoarece era să îmi uit jurnalul. Un obiect aparent simplu, însă cu o istorie veche de peste 100 de ani. Acest caiet cuprinde toate amintirile mele frumoase de la început şi până acum. Însă l-am început cu povestea Bellei care a murit din cauza dragostei noastre interzise. Din păcate, asta nu se mai poate repara. Trecutul e trecut, iar viaţa continuă cu tot cu trecutul în spate.

Mă arunc de îndată în maşină şi o bag întra treia cât mai repede, derapânt pe aleea de pietriş din faţa casei. Conduc cu viteză pe drum,până ies pe şosea, şi accelerez cu cel puţin 150 km/h şi sper doar să nu întâlnesc trafic,zburând printre maşini la propriu. Intru în oraş luând la ochii toate clădirile şi încetinesc la o 100 km/h,grăbindu-mă spre un nou început. În puţin timp ajung în spaţiul parcări liceului, parcând spre ieşire,unde sunt întâmpinat de o grămadă de elevi ce îşi petrec timpul prin spaţiul liceului depănând amintiri şi glumind. Încep clasa a-12-a,ultimul an de liceu,şi îmi caut cu privirea prietenii care nu sau obosit să apară astăzi lăsându-mă să mă uit singur după vreo felină singurică,însă văd toate fetele ce întorc priviri spre maşina mea,făcându-mă să rânjesc. În cele câteva luni în care am stat aici, am c-am tot futut fete de la liceu agăţate pe la cluburi, dar nici în ruptul capului nu i-am spus lu James, unchiul meu afemeiat, pentru că m-ar fi comparat cu el. Voi umbla după fete, cine spune că nu mă pot juca cu mintea lor? Cât timp le voi face să uite, nu e problemă.
Deschid portiera şi ies de parcă ar ieşi un rege. Rege, pe naiba, însuşi demonul s-a încumetat să îşi părăsească bârlogul şi să mişune printre elevii ce habar nu au cine sunt cu adevărat.
Fetele se uită deja interesate şi îşi aruncă râsete între ele. Le fac cu ochiul şi îmi întorc salutul cu fluturari din sprâncene .Mai puţin una cu părul de un negru superb, care stă întrun grup de vreo trei fete, printre care e şi Bonnie. Dar special cea cu părul negru îmi atrage privirea, fiind neinteresantă de prezenţa mea, ceea ce e ciudat.
M-am încruntat şi m-am îndreptat către ele. Se lasă mai greu, vom vedea noi păpuşă dacă mai eşti aşa indiferentă când o să te bag puţin în seamă. Pentru ca şi eu am un orgoliu mare, iar ea mi la trezit şi asta nu se termină decât cu ea ciufulita.