IX. Mai stai

335 80 1
                                    

Mă așteptam ca astăzi să fie ca ieri, ca alaltăieri... ca oricare altă zi din urmă, însă nu a fost așa.

Imediat ce am intrat pe ușă, ochii mi s-au făcut precum cepele și era cât pe ce să scap buchetul din mână. Emily stătea întinsă pe pat și plimba scrisoarea dintr-o mână în cealaltă.

Mi-au trebuit câteva clipe pentru a-mi reveni și pentru a închide ușa în urma mea. Am așezat buchetul în găleata cu apă de lângă fereastră, apoi mi-am întors capul și pentru prima oară, de nu știu cât timp, s-a uitat la mine.

— Crezi că ai putea să îmi citești scrisoarea iar? m-a întrebat ea, ezitând puțin la început. Simt că nu o citesc cum trebuie.

Cu toate că eram tot mai șocat și plin de entuziasm, am reușit să mă controlez și am dat aprobator din cap, așezându-mă pe marginea patului. Am luat hârtia în mână și cu toate că o memorasem pe de rost deja am recitit-o iar și iar, fără să mă satur. Cuvintele ei au devenit o melodie pentru sufletul meu.

Emily privea cu atenție modul în care rosteam fiecare cuvânt și dacă nu mă înșel, am surprins-o zâmbind la anumite fragmente. Te rog, nu te opri și continuă să vii înapoi la mine.

Ora plecării m-a surprins mult prea repede. Am împăturit scrisoarea la loc și am pus-o înapoi sub pernă. După ce Emily s-a întins pe pat, am ajutat-o să se învelească.

Eram pe punctul de a pleca din cameră, dar modul în care și-a dres glasul m-a făcut să mă răzgândesc.

— Crezi, a început ea în șoaptă, mutându-și corpul mai lângă perete  pentru a face mai mult loc liber în pat, că ai putea să mai stai puțin? Te rog.

Știam că asistenta urma să vină, însă acum nu îmi păsa absolut deloc. M-am întins lângă ea într-o parte cu mâinile sub pernă și am privit-o neîncetat, iar ea pe mine la fel.

Tind să cred că iubirea înseamnă o mulțime de lucruri, însă acum, iubirea înseamnă acest moment, această clipă în care ea și-a amintit de mine fără ca măcar să își dea seama.

— Mai stai și după ce adorm? m-a întrebat ea cu o nesiguranță în voce, venind puțin mai aproape către mine.

— Chiar și după ce te trezești, Emily.


Mai staiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum