Mai stai

VIII. Te rog!

P R E Z E N T

Până când florile de cireș au de gând să domine peisajul, am decis să îi ofer câte un buchet format din acestea în fiecare zi. Acestea reprezentau lacrimile mele pe care refuz cu greutate să le las să se scurgă la suprafață.

Pe lângă acest tip de flori, în celelalte zile îi aduceam trandafiri, margarete, lalele... tot felul de flori. Îi transformam iar salonul într-o grădina și așteptam ca ea să se simtă deranjată de acest lucru.

Te rog, spune-mi că te deranjează!

Te rog, întreabă-mă de ce mereu când vin aici citesc câte o carte!

Te rog, sărută-mi sufletul iar!

M-am așezat pe fotoliul maroniu din colțul camerei și am privit înțepenit la pat pentru câteva clipe.

Emily stătea învelită într-o plapumă albă și privea fără sens pe fereastră. Mereu făcea asta, de fiecare dată când veneam să o vizitez. Puteam să încep să dansez, să țip sau să mă dau cu fruntea de pereți că ea tot nu și-ar fi mutat privirea în direcția mea.

Te rog, uită-te la mine iar! Râzi de mine! Zâmbește-mi! Simte-mi prezența iar!

Inițial, astăzi îmi propusesem să recitesc unul din romanele ei preferate, însă atenția nu voia de nicio culoare să stea ațintită în paginile cărții.

Am căutat prin buzunarele jachetei și am scos scrisoarea de la ea. Fără ezitare am început să o recitesc într-un ritm lent și am pus accent pe fiecare cuvânt în parte. Vocea ei îmi răsuna în gând, dar păcat că doar acolo.

După ce am terminat, m-am uitat la ea și un val de tristețe și dezamăgire s-a năpustit asupra mea, deoarece expresia ei facială era la fel, iar privirea ei era încă lipită de imaginea geamului.

Totuși, nu am de gând să renunț. M-am obișnuit cu această liniște dintre noi.

Orele au trecut mai repede decât de obicei, iar acum era aproape ora zece seara. Asistenta a venit să mă anunțe că e momentul să plec, fără alte adăugări. Cred că am exagerat puțin mai devreme, pentru că aceasta devenea tot mai speriată după fiecare cuvânt pe care mi-l adresa.

M-am ridicat de pe fotoliu și m-am îndreptat silențios către pat, Emily dormind deja. Am așezat cu grijă scrisoarea sub pernă și am părăsit salonul, urmând ca ziua următoare să mă întorc iar.

Urma să culeg alte flori de cireș... doar pentru ea.