Spune-mi secretul tău 1. Adevărul

Capitolul 7

Sunt foarte foarte fericită că această carte are în prezent peste 700 de cititori :) Dar chiar aş aprecia dacă aţi lasă un comentariu despre poveste.Spor la citit ^^
**************
LIAM P.O.V

- Voi veni şi eu cu voi.

Când am auzit acele cuvinte care au ieşit din gura ei, am crezut că înnebunesc. Ea se aşteaptă să o expun pericolului? Dacă Ashley, chiar se gândeşte că voi fi de acord cu aşa ceva, se înşeală amarnic. Nu o să o pun în pericol pentru nimic în lume. Dar ştiu că ea va obiecta şi va găsi motive. O cunosc prea bine.

- Când or zbura porcii! Ashley, noi nu ne jucăm de-a Baba Oarbă. Asta e o treaba serioasă şi implică pericol, la care eu, am accentuat cuvântul EU, nu te voi expune. Ai înţeles? Faţa ei se încrunta şi se schimonosea la fiecare cuvânt care îmi ieşea din gură. Şi-a trecut mâna nervoasă prin par şi a deschis gura. Să vedeţi acum.

- Doamne Liam, tu crezi că te-am întrebat?

Joacă din ce în ce mai periculos şi asta mă calcă pe bătături.Dacă aş pune eu mâna pe ea, cu siguranţă nu ar mai fi gândit la fel.

- Eu doar ţi-am spus clar că voi veni cu voi. Obiecţiile tale lasă-le pentru altădată. Se simte miros de testosteron prăjit şi e chiar supărător. Măcar a văzut că merg la sala. Hai, pe bune Liam? Concentrează-te naibii şi tu puţin.

Normal că nu mai am ce să fac. Decizia e luată . Pot să îl aduc şi pe Barack Obama, că tot nu se potoleşte până nu obţine ce vrea. Recunosc că asta îmi place la ea. Ambiţia. Dar mai mereu îi aduce probleme. De data asta o să mă asigur că nu va fi aşa.

Mă uit la ceas din instinct şi constat că e ora 22:00 . Frate, nu am mai mâncat de ceva timp. Idiotul ne-a întrerupt cu rahatul lui de scrisoare, iar apoi au urmat ciondanelile noaste . O să îl pun să îşi mănânce propria mâna pentru cât rău i-a putut provoca unui copil inocent.

- Nu ai mai mâncat de mult. Mă apuc să fac ceva rapid, iar apoi cred că o să plec. M-am îndreptat către frigider, am luat câte ceva pentru un sandvici. După 5 minute, i-am pus farfuria în faţă. Normal, de ce să nu se strâmbe?

- Acum ce mai e? Ashley, nu ai mai mâncat de ceva timp. Şi aşa şi era. Se observa că era numai piele şi os. Trebuia să aibă energie pentru ce urmează.

- Nu îmi e foame. A spus ea pe un ton obosit şi indiferent. Il îndes pe gât şi tot îl mănâncă.

- Crezi că te-am întrebat dacă vrei sau nu să mănânci? Eu doar afirmam. Am imitat-o eu pe un ton piţigăiat.

Faţa ei s-a făcut roşie de furie şi vulcanul a erupt în cele din urmă.

- Ce glumeţ eşti tu de la un timp. Sigur ai scăpat de la circ. Ar trebui să fiu mai atentă când merg pe stradă, că poate întâlnesc un afiş cu faţa ta pe care scrie : " Pierdut clovn profesionist. Oferim recompensă ". A zis ea pe un ton sec.

Mă bate la propriul meu joc! Hei! Asta nu-i corect. Sunt puţin mândru de ea. Dar doar puţin. Mai mult ofticat. Am făcut faţa de căţel bosumflat şi după expresia de pe faţa ei, arătam ca un luptător de sumo la dietă sau un bebeluş cu o lămâie în gură. Excelent, Liam! Ţine-o tot aşa.

La nici măcar 2 secunde, a început să râdă cu gura până la urechi. Adoram când o vedeam aşa. Părea doar o fată de 18 ani normală care tocmai şi-a luat o rochie nouă. Micile plăceri ale vieţii de majoră le-a pierdut pe drum. Dar are un Liam care o va face mereu fericită. Asta e sigur.

- Bun, gata gata. Am auzit destul " hahaha" pentru o seară. Dacă vrei să vii cu noi, măcar să ştii să te aperi.Asta înseamnă că te vei antrena cu mine în cele 24 de ore rămase, la o sala de box. Şi ohh, îţi amintesc că nu e obligatoriu. Am încercat şi eu, dar pe bune? Ea nu va sta acasă numai pentru că îi zic eu. Într-un fel o înţeleg perfect. Viaţa femeii care a salvat-o din ghearele unui animal atârnă de un fir de aţă. Şi eu aş fi făcut la fel. Aşa că încerc să accept ideea asta. Mâine, vei merge cu mine la sala. Te voi învăța  cum să dai cu pumnul şi şuturi în locuri mai neaccesibile. Pe chipul ei s-a ivit o privire care zicea : " Şi tu te vei oferii  volun.." Nu am apucat să termin, căci a deschis gura.

- Dacă tu vei fi voluntar, mă trezesc şi la 5 dimineaţa!

Of, doamne. Ce mă fac eu cu tine? Am început să ştiu şi ce gândeşti. Atât de mult ţin la ţine, încât mereu îmi fac scenarii cu ce o să îmi răspunzi la astfel de " propuneri ".

- Sigur, sigur. Deci ne-am înţeles? Mâine dimineaţă vreau să te găsesc gata. Vin să te iau la 8. Până atunci ai timp să mănânci, faci dus şi chestii de femei. Acum, un somn ţi-ar face bine. Aşteptam să mă invite din nou la ea peste noapte, dar în zadar. Imprevizibilă femeie.

- Ştii unde e uşa. Cu asta a încheiat discuţia. A urcat sus şi până nu i-am auzit uşa camerei să se închidă, nu m-am clintit.

*****************
A doua zi m-am trezit cu o durere de cap imensă. Să fii fost de la cât am băut? Cât de tâmpit să fii? Mda, cam cât mine. După ce am plecat de la casa lui Ashley , Harry şi Nick m-au sunat morţi de beţi de la o petrecere idioată de la mama dracu'. Normal, ca un prieten bun ce sunt, m-am dus după ei şi am sfârşit EXACT ca ei.

Tipic. Măcar acum să mă las naibii de băut. M-am uitat la ceas. 8:10. Ooo rahat rahat rahat. Ashley va fi furioasă. La dracu', Liam! Am dat să mă ridic, dar abdomenul îmi era blocat de mâna cuiva. O mâna?! Mi-am întors capul în dreapta şi ce mama naiba? Acolo stătea o femeie mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. M-am ridicat brusc, am luat-o de mâna şi am ridicat-o.

- Ieşi afară. Acum. Am încercat să fiu cât mai calm dar nu puteam. Până la urmă eu eram vinovat! Cine m-a pus să mă îmbăt şi să aduc o târfă la mine în casă? Nimeni, pentru numele lui Dumnezeu!

Măcar nu a trebuit să mă repet. Şi-a luat hainele de pe jos şi a zbughit-o pe uşa. I-am urmat şi eu exemplul. Mi-am luat un tricou şi nişte pantaloni de trening şi am iesit pe uşă. Of, frate, am dat-o în bară de data asta.

Am ajuns în faţa casei ei în mai puţin de 10 minute şi fără să bat la uşa, am intrat. După ce că ai şi întârziat ca un bou, intri fără să baţi. Excelent. Ea era la masă din bucătărie şi după ce m-a văzut, a deschis gura.

- Vin la 8 să te iau! Să fi gata! A încercat ea să mă imite, dar a cam eşuat.

- Îmi pare rău. Este 8:30. Nu e mare lucru. Am vrut să mai adaug un lucru,dar mi-a luat-o înainte.

- În fine. Sunt prea obosită ca să mă cert. Şi eu Ashley... şi eu. M-a ocolit şi a ajuns în dreptul uşii. Vii azi? Nu, vin mâine. Mi-am dat ochii peste cap şi am ieşit.

- Liam! Azi e luni. Am şcoală! O, la naiba cu toate astea! Ce dracu mă fac? Ţipa. Nu, urla.  Grija ei acum e şcoala! Ea nu ştie? Nu i-am spus? Oh, vai.

- Ashley, toată lumea din liceul ăla crede că eşti încă la spital după accident. M-am ocupat de tot. Încă 2 săptămâni şi vei absolvi. Ştiu că în perioada asta se dau ultimele teste. Tu te poţi prezenţa oricând doreşti în cele 2 săptămâni. Bine?

Ea se uita la mine şi eu la ea. Tăcere. Doar tăcere. Îmi pare atât de rău că a aterizat în rahatul asta. După ce totul se va termină, îşi va avea viaţa fericită înapoi. Asta pot garanta.

- Bine. Să mergem. Am urcat în maşină, iar drumul a fost unul destul de lung. Nu mergem la orice sala de box. Mergem la a mea. Unde toţi cei care vor participa la misiune se vor antrena.

- Liam, mai avem mult? Ai mers prin cele mai întunecate locuri. Ce naiba. Te îndrepţi spre pădure. Liam? Eşti sigur că asta e drumul? Sunt foarte sigur.

- Mai avem puţin. Şi ce ai vrut să zici prin întunecate? E încă dimineaţă. M-am uitat pe furiş la ea şi avea capul îndreptat spre geam. Admira " priveliştea ".

- Prin întunecate mă refeream la sinistre. Am trecut prin nişte cartiere ale căror nume nu am crezut ca există, iar acum ne îndreptăm spre pădure. Crima perfectă, dacă ai şi o lopata în portbagaj.

Nu i-am mai răspuns, pentru că ajunsesem.

- O clădire în mijlocul unei păduri? Unde sunt cei 7 pitici? Sunt şi ei ascunşi pe aici?

Of doamne. E mai rău ca mine.

- Vrei să ştii ceva interesant? Eu sunt cel care o conduce. Aici lucrez. M-ai întrebat cu ce mă ocup. Cu asta mă ocup.

- Ești instructor? La o sală de box? Se ce vedea le chipul ei curiozitatea. Aşa că nu am mai lungit momentul si i-am răspuns.

- Nu e o sală de box. Aici se antrenează oamenii mei.